Asculta , Priveste Si Simte !

Adevărata vindecare

Vindecările făcute de Mântuitorul au avut întotdeauna o îndoită lucrare: ridicarea trupului din neputinţa bolii şi luminarea sufletului prin vindecarea de plăgile apărute în urma păcatului. Sfântul Grigorie Palama prezintă acest aspect în mai toate omiliile care iau în discuţie pericopele evanghelice care descriu minunile Mântuitorului.

Omul este un întreg, iar vindecarea trupească nu are sens şi nu se împlineşte fără desăvârşita însănătoşire sufletească. Adesea, sfântul face referiri la faptul că Apostolul Pavel stăruie de multe ori asupra realităţii că trupul devine prin Botez "templu al Duhului Sfânt, care este în noi", "casă a lui Dumnezeu" şi că în acesta "locuieşte şi sălăşluieşte Dumnezeu". Un părinte atonit ne spune: "Prezenţa lui Hristos în lume uneşte pe Dumnezeul cel veşnic cu omul cel muritor. Cuvântul lui Dumnezeu, spune Sfântul Grigorie Palama, a luat trup din Născătoarea de Dumnezeu, întru totul curat de păcat, dar muritor şi pătimitor. Unirea ipostatică a celor două firi ale lui Hristos a avut ca rezultat înnoirea şi îndumnezeirea firii omeneşti. Firea omenească cea creată şi dumnezeirea cea necreată nu se confundă după fiinţă, unindu-se prin energiile dumnezeirii celei necreate. Astfel, firea omenească rămâne creată, în timp ce firea dumnezeiască are toate prin fire. Înnoirea ontologică a firii omeneşti devine accesibilă pentru fiecare om, prin harul Duhului Sfânt care acţionează în Biserică. Îndumnezeirea se referă la omul întreg. Omul întreg, ca existenţă psihosomatică, se uneşte şi se împărtăşeşte cu harul Duhului Sfânt şi devine "pnevmatikos", "zidire nouă": "trupul participă, într-o anumită măsură, la harul care lucrează conform duhului". (Triade 1,1,31).

"Omul duhovnicesc este compus din trei părţi: harul Duhului Sfânt cel ceresc, sufletul raţional şi trupul pământesc"

Harul Duhului Sfânt devine element component al existentei umane. Aceasta îl conduce pe Sfântul Grigorie la afirmaţia: "omul duhovnicesc este compus din trei părţi: harul Duhului Sfânt cel ceresc, sufletul raţional şi trupul pământesc" (Triade 1,1,43). Sfântul Grigorie Palama îşi fundamentează toată învăţătura lui despre om în teologia despre Hristos Dumnezeu-Omul. Aminteşte mereu de înălţimea demnităţii omului, fără să alunece în antropocentrism. Trupul omului este hărăzit să trăiască în comuniune cu Dumnezeu. De aceea, încă din viaţa aceasta este respectat ca "lăcaş al Duhului Sfânt", prin care se înnoieşte întreaga creaţie".

Spune Sfântul Grigorie Palama: "De aceea aşadar a venit pe pământ Fiul lui Dumnezeu, plecând cerurile şi s-a făcut Fiu al omului, şi acestea şi alte asemenea a spus şi a făcut, şi pătimind până la sfârşit a murit pentru noi şi a înviat şi iarăşi s-a înălţat la ceruri ca să ne facă pe noi cereşti, nemuritori şi fii ai lui Dumnezeu". "Încă din viaţa aceasta, arvuna bunurilor viitoare nu este primită doar de suflet, ci şi de trup, care merge împreună cu acesta pe calea sfinţirii. Cel care respinge acest adevăr respinge şi participarea trupului omului la fericirea veacului viitor. De aceea, dacă trupul este hărăzit să participe la bunătăţile Împărăţiei lui Dumnezeu, este firesc să nu fie exclus şi în viaţa aceasta de la împărtăşirea darurilor dumnezeieşti oferite sufletului". (Mantzaridis).

Nu vom putea şti poate niciodată de ce îngăduie Dumnezeu boala trupului. Cert este însă faptul că, deşi nu putem ignora importanţa vindecărilor trupeşti, nu putem nicicum despărţi de aceste vindecări realitatea sfinţirii omului întreg. Episodul vindecării celor doi orbi este grăitor: "Domnul le-a poruncit (orbilor) cu asprime să tacă şi să nu spună nimic despre cele întâmplate. Însă ei l-au vestit în tot ţinutul acela. Pe cât se pare, dacă nu le-ar fi poruncit să tacă, ar fi devenit propovăduitori ai lumii întregi. Dar chiar şi aşa, cu tot cu porunca dată lor de Domnul, nu s-au abţinut să alerge în împrejurimi şi să-l propovăduiască. Astfel, orbii nu au fost luminaţi numai în trupul lor, ci şi sufletele lor în chip desăvârşit au fost luminate."

Înnoirea nu se limitează doar la actul Botezului, ci este o lucrare care continuă toată viaţa

Cum poate fi aşadar transfigurată şi vindecată lumea pe care o considerăm prea adesea ruptă de realităţile unei astfel de teologii? Înnoirea personală este una din soluţiile proprii constituţiei actuale a lumii. Prin Botez şi asumarea deplină a acestuia, omul se înnoieşte şi devine el însuşi lucrător la vindecare, şi a sa, şi a lumii. Demersul nu este unul uşor, însă este încurajat unanim de Părinţi. Înnoirea noastră vizează nu doar sufletul sau trupul, şi nu accentuează vreo dihotomie în natura umană. Înnoirea nu se limitează doar la actul Botezului, ci este o lucrare care continuă toată viaţa, prin vieţuirea în Hristos şi prin împărtăşirea cu dumnezeiasca Euharistie. Sfântul Grigorie spune într-una din omiliie sale: Hristos "s-a alăturat nouă şi s-a făcut asemenea nouă după cum mirele miresei, făcându-se prin această schimbare a sângelui un trup cu noi". Lumina lui Hristos de la Schimbarea la Faţă i-a luminat pe ucenici exterior. Acum, prin unirea euharistică cu Domnul, se luminează totul în suflet, trupul participând din plin la această înnoire. Nu de o vindecare temporară duce lipsă lumea modernă. Nu are nevoie nici de o estetizare seacă, sau de luptă imposibilă şi surdă cu propriile incapacităţi seculare. Negarea relaţiei şi dependenţei de harul dumnezeiesc poate oferi extrem de slabe lumini şi reflecţii rezultate din părelnice capacitări de putere. În imaginaţia sa, omul are impresia că se poate substitui lui Dumnezeu, alcătuind lumi paralele, adesea mult mai atrăgătoare decât realitatea nu foarte comodă de zi cu zi. Evoluţia ştiinţei indică chiar saltul în necunoscutul tainelor naşterii vieţii prin simpla contribuţie mecanică a omului, eliminând astfel fobia dependenţei de vreun presupus Creator. Răstigniţi însă pe realităţile credinţei, vom avea cu toţii de dat un răspuns la modul în care am ştiut să ne înnoim şi să înnoim ceea ce ne înconjoară, acceptând activ vindecarea care vine de la Adevăratul Vindecător, şi nu din propriile iluzii: "În ziua cea nesfârşită a celei de-a doua veniri în slavă a lui Hristos, care va veni cu trup, toţi vor învia. Atunci şi trupurile celor lipsiţi de fapte bune vor învia, ca să fie date iadului cel veşnic, iar sufletele drepţilor vor învia ca să participe la nestricăciune şi la fericirea cea dumnezeiască. Numai aceia care au vieţuit în Hristos vor fi înălţaţi în nori ca să întâmpine pe Domnul în văzduh."

Copyright : Ziarul Lumina

Arhiducele Franz - Ferdinand si romanii ( 2 )

III. În primăvara anului 1908, cînd Miron Cristea a fost primit într-o primă audienţă de moştenitorul tronului, coaliţia guvernamentală a lui Wekerle organiza mari întruniri electorale în Transilvania. Istoricii maghiari au recunoscut faptul că, la Blaj, "cîţiva tineri români, refuzînd să se descopere la auzul cîntecelor kossuthiste, au fost bătuţi!". Bătaia aceasta, după cum se exprimau delicat autorii, s-ar fi redus "doar la cîţiva pumni amicali, repeziţi în spinarea flăcăilor români!".

Om de profundă moralitate, bun catolic şi cu simţul justiţiei, arhiducele s-a apropiat din ce în ce mai mult de românimea transilvană greu încercată, pe măsură ce informaţiile observatorilor neutri erau centralizate de cabinetul său militar. Atitudinea sa ostilă Budapestei avea să fie nutrită şi de afirmaţia unui oarecare Bresnitz, într-o lucrare publicată în 1905, la Leipzig, că ungurii fac eforturi sporite în vederea separaţiei, spre a întemeia un regat independent de Habsburgi - regat din care intenţionau să facă un instrument de supremaţie în Balcani. Franz-Ferdinand înfrunta, de data asta San-Stefaniană, obsesia permanentă a ungurilor de a conduce popoarele din bazinul dunărean, ale cărui caracteristici geo-politice - susţineau ei - ar sprijini teza hegemoniei maghiare. Ostilitatea lui faţă de aspiraţiile Budapestei l-a determinat pe autorul maghiar Oliver Otevényi să publice, la trei decenii după moartea ar-hiducelui, o carte de aproape patru sute de pagini, în care îl admonesta profesional pe fostul moştenitor de tron pentru sprijinul - de altfel, absolut platonic! - acordat românilor. (Va urma)
GEORGE SBÂRCEA

Copyright Tricolorul

Arhiducele Franz - Ferdinand si romanii ( 1 )

I. Sentimentele filo-române ale arhiducelui de Habsburg, Franz-Ferdinand, au fost cunoscute de toţi ardelenii care, înainte de 1918, au avut un rol politic în viaţa provinciei.

Patriarhul Miron Cristea avea să-şi amintească emoţionat de audienţa din 1908 de la Belvedere, iar fruntaşii politici ai Transilvaniei, care au avut contacte cu moştenitorul de tron la Viena, au vorbit, nu o dată, despre proiectele arhiducelui privitoare la români. Franz-Ferdinand se declarase - încă din tinereţe - adversar al dualismului austro-ungar, socotindu-l o permanentă ameninţare pentru Austria. Presimţirile arhiducelui s-au adeverit în 1918, cînd ungurii au folosit prilejul pentru a se despărţi şi a răsturna dinastia, cu ajutorul căreia îşi salvează fiinţa naţională şi de la care îşi însuşiseră tehnica guvernării. În locul dualismului, Franz-Ferdinand urmărea crearea unei Austrii mari, idee preconizată şi de publicistul bănăţean Aurel Popovici. Ce loc urma să ocupe Transilvania în noul conglomerat de naţionalităţi stăpînit de Habsburgi? Concepţiile politice ale arhiducelui erau alimentate de ideile lui Aurel Popovici, prinţul fiind hotărît să alipească României toată Transilvania. Că puterea României întregite urma să fie utilizată în vederea hegemoniei austriece în Balcani era de la sine înţeles. Oricum, pentru românii asupriţi de maghiari, intenţia lui Franz-Ferdinand era un motiv întemeiat ca aceştia să se orienteze spre Viena. În situaţia lor dramatică, românii erau siliţi să se folosească din plin de simpatia ce le-o nutrea arhiducele. Împăratul era bătrîn, succesiunea la tron a lui Franz-Ferdinand părea apropiată, şi puţini prevedeau conflictul mondial care avea să sfarme cătuşele robiei şi să elibereze popoarele din centrul şi sud-estul continentului de supremaţia Budapestei şi a Vienei.
II. Cum se explică oare că moştenitorul tronului habsburgic, care trebuia să aspire firesc la îmbogăţirea monarhiei cu teritorii noi, susţinea din răsputeri necesitatea alipirii Transilvaniei la România? În Imperiul austro-ungar, Budapesta urma să-şi piardă hegemonia asupra minorităţilor etnice din monarhie: slavii aveau să primească autonomie, toate naţionalităţile fiind recunoscute ca individualităţi constituante ale statului. Ca om politic, Franz-Ferdinand a înţeles printre primii apartenenţa etnică, geopolitică şi economică a Transilvaniei la România. Că alipirea aceasta urma să se facă îndată după întronarea lui Franz-Ferdinand sau că avea să fie amînată pentru mai tîrziu, acest lucru nu-l vom afla niciodată. Cu toate cercetările pe care le-am întreprins ca diplomat, timp de mai mulţi ani, în arhivele de stat de la Viena, n-am izbutit să lămuresc acest episod, semnificativ şi încurajator pentru destinele Transilvaniei româneşti. Moştenitorul tronului cunoştea suferinţele românilor, ironizate şi contestate de mulţi istorici maghiari, între care şi Olivér Otevényi. Ei se mirau pînă şi de faptul că viitorul patriarh Miron Cristea - pe atunci asesor consistorial pe lîngă Mitropolia sibiană - îi declarase arhiducelui că românii "se identifică" pe deplin cu dinastia, de la care speră ameliorarea situaţiei lor politice, sociale şi economice, deşi - în perspectiva planurilor nutrite de Franz-Ferdinand - o asemenea declaraţie era firească, prinţul fiind convins că politica Budapestei faţă de românii din Transilvania trebuie fundamental schimbată, numeroase abuzuri ale administraţiei maghiare în Transilvania acuzînd procedeele barbare ale stăpînilor. (Va urma)

GEORGE SBÂRCEA

Copyright Tricolorul

De ce trebuie sa ne rafuim intre noi?

Incepand de la cel mai mic sat pana la capitala rafuiala este o moda . Pe fiecare dintre noi ne intereseaza ce face X de ce are Y mai mult pamant sau case , de ce ? de ce ? Intrebari peste intrebari , si asta din cauza ca nu avem preocupari sau altceva mai bun de facut. In ultima perioada am cam urmarit televizorul, de care m-am plictisit asa de tare ca nu-mi vine sa-l mai deschid . Toti angajatii unor televiziuni nu fac decat sa atate lumea si invitatii intre ei . se poarta discutii haotice care nu duc la nimic bun . Mai cred de multe ori ca acestor realizatori li se impune acest tip de format al emisiunilor aproape de scandal sau de barfa. E foarte greu sa fim uniti sa invatam sa gandim cu totii aproape la fel, pentru binele nostru al tuturor. Nu a adus democratia nimic bun , ba din contra ne-a inrait, ne-a invrajbit ,si ne-a luat din legatura cu care fraternizam pana in 1989.

Aum cand a inceput lumea sa priceapa cat de cat ce se intampla parca se simte o boare de de intelepcciune si de deschidere la rampa de lansare. Dar ce pacat acum cand o jumatate de tara este sub noroaie cand credinciosul se roaga sa scape de furia apelor care este o provocare a rautatilor celor inbuibati, acum cand ne dam seama de tot acest timp pierdut in nestiinta si in rautate pare afi prea tarziu. Niciodata nu este prea tarziu ,poate din acest dezastru vor invata si bogatasii acestei tari ca sfarsitul nu vine cand vor ei , acesta este neprevazut pentru fiecare din noi. Ma uit si nu-mi vine sa cred cand un reporter il judeca pe un cetatean al Romaniei de ce asa si nu asa? Eu cred ca acesti copiii si-au uitat masura si nu vor sa-si intre in drepturile de reporter facandu-si meseria , ei devin justitiari ,devin absolutul cand au microfonul in mana. Nu au nici un drept de a judeca pe nimeni , ei trebuie sa se afle la locul potrivit in momentul potrivit pentru a relata adevarul. Dar saracul roman cand se vede filmat incepe sa stea la taclale mai ceva ca in zilele cu soare. Pacat ca sunt folositi pentru a intensifica cearta si ura in tara. Totusi suntem de aplaudat ca ne mobilizam foarte repede sa ajutam pe cei aflati la necaz. Seara de seara sa ne rugam pentru a indeparta tot ce este rau de la tarisoara noastra si pentru cei aflati in necaz.

De ce a disparut Chiorul ca magaru-n ceata ?

De ADEVĂRATUL SERVICIU ROMÂN DE INFORMAŢII

PE TRAIAN BĂSESCU L-A AJUNS BĂTAIA LUI DUMNEZEU: BOLNAVUL NAŢIONAL A PARALIZAT ŞI A FOST INTERNAT LA SPITALUL MILITAR - SECRETOMANIE MAI CEVA CA LA NASA, ÎNAINTE DE LANSAREA UNEI NAVE COSMICE! Surse din preajma Dictachiorului confirmă informaţiile conform cărora, miercuri după-amiază, Traian Băsescu a fost dus de urgenţă la Spitalul Militar Central. Imediat, SPP a instituit un control drastic al informaţiei, prin monitorizarea celor din preajma Bolnavului Naţional, inclusiv a telefoanelor angajaţilor din sistemul de pază sau care răspund de buna funcţionare a activităţilor din spital.

Conform ştirilor ajunse la noi din mai multe surse, firul evenimentelor pare să fie următorul: Începînd cu orele 15 ale zilei de miercuri, Băsescu a început să se vaite de dureri de cap, mult mai serioase decît de obicei, şi de faptul că se învîrte pămîntul cu el, indiferent de poziţia în care era (în picioare, pe scaun sau culcat). Totodată, în timp ce medicii se străduiau să-i administreze calmante, el a fost cuprins de accese violente de vomă, combinate cu o puternică erupţie de sînge pe nas. În aceste condiţii, în care criza părea mult mai gravă decît manifestările obişnuite, în jurul orelor 16,30, medicii SPP au luat hotărîrea ca acesta să fie transportat la Spitalul Militar, unde să fie supus unei investigaţii amănunţite. Conform informaţiilor iniţiale, medicii îl suspectau pe Matroz de un anevrism cerebral, cu atît mai mult cu cît, din punct de vedere fizic, părea paralizat (partea stîngă a corpului era amorţită total, gura i se strîmbase pe aceeaşi parte, într-un rictus neverosimil, iar picioarele nu le mai putea mişca deloc). Ţinînd cont de toate aceste simptome, mai mult decît alarmante, medicii SPP l-au suit în Salvarea specială a Serviciului, iar la Spitalul Militar a fost convocată (în secret) Comisia Medicală abilitată de Hotărîrea CSAT să ia decizii în astfel de situaţii de criză.
Această comisie l-a primit pe pacient în spital şi a decis efectuarea unei tomografii computerizate a cutiei craniene a pacientului. După analiza acestei tomografii, medicii au căzut de acord asupra tratamentului: perfuzii. Între timp, a ajuns la spital şi Maria Băsescu, care a anunţat-o şi pe fiica mai mare, Ioana, să se întoarcă repede în Bucureşti, dată fiind situaţia teribilă în care se află tatăl ei. Deşi informaţiile cu privire la această problemă vin foarte greu şi de multe ori deformate, din pricina secretomaniei instituite de fiecare dată în jurul acestei probleme, am aflat că situaţia medicală a Matrozului este departe de a fi stabilizată. Paralizia instituită la nivelul membrelor inferioare se menţine, iar medicii au hotărît păstrarea lui în stare de internare. În cursul serii, au fost convocaţi şi chemaţi de urgenţă în România 2 medici ai clinicii din Bologna (Italia).
Pe de altă parte, din raţiuni de securitate sau doar de manipulare a informaţiei şi de intoxicare (pentru a da impresia că Traian Băsescu a plecat din spital), la Vila Lac 2 a fost instituit un dispozitiv de pază special, coordonat de adjunctul SPP Alexandru Burian şi format din acele cadre considerate loiale, majoritatea membri ai celebrului Grup Zeus din interiorul SPP. Aceleaşi surse spun că toate cadrele din aparatul de pază au fost puse sub consemn special şi, deocamdată, nimeni nu intră sau nu iese din dispozitiv pînă la noi ordine. O altă componentă a procesului de manipulare a informaţiei la care cetăţenii României sînt supuşi o reprezintă comunicările oficiale care vin de la Cotroceni şi care acreditează ideea unui preşedinte bine, sănătos, în exerciţiul funcţiunii. Conform acestora, Pazvante Chiorul ar fi semnat, miercuri după-amiază, Decretele de promulgare a noilor Coduri de Procedură Civilă şi Penală, iar joi dimineaţă ar fi promulgat, prin Decret prezidenţial, alte două legi, una care ratifică un protocol încheiat de România privind conservarea biodiversităţii biologice şi o alta referitoare la o serie de reglementări în prestarea unor servicii pentru Agricultură. De asemenea, joi după-amiază, o maşină la volanul căreia părea a fi Băsescu a trecut pe Str. Radu Beller, din Capitală - era o sosie a lui, fiindcă are şi aşa ceva. O notă proastă pentru presă, în primul rînd pentru posturile de Televiziune, care dau imagini vechi cu Băsescu, unele de 5 ani, dar nu suflă o vorbă despre starea lui actuală. Ce fel de "Televiziuni de ştiri" mai sînt astea?

Copyright Tricolorul

Suna , desteptarea!

Candva spuneam cam asa:

* Ei si ce daca e sfarsitul lumii, am sa mor dar stiu bine ca mi-am petrecut vacantele la mare. Deci gandeam atat de putin la ziua de maine si eram interesata doar de momentele care le traiam in bucurie, ceea ce nu se intampla astazi cand gandim la agoniseala pentru viitor. Pe atunci toata lumea vorbea de acest sfarsit adica in 2000, faceam calcule cati ani vom avea atunci si credeam ca este suficient pentru o viata. Si iata-ma astazi , trecuta de acest 2000 in care nu a fost sfarsitul lumii , a fost doar o schimbare ; intradevar acest an a fost o transformare a societatii , a noastra in general . Si zic; oricum ca nu m-am saturat de viata. Acest an a adus noi ferestre de vis pentru majoritatea si de implinire doar pentru o parte care au inteles gresit libertatea.

Aceasta mica parte sunt astazi in politica si ne-au imbrobodit ca existenta , ca natiune doar de dragul de a fi stapani in aceasta tara. Noi restul populatiei am ramas la fel de buni ,muncitori , ascultatori si ne lasam in mana acestora care nu ne aduc nimic bun decat interesele lor personale.

Acum in aceste zile auzim la tot pasul acelasi vorbe spuse de clarvazatori, ca in 2012 este sfarsitul lumii .

* Pamantul va trai vesnic ,vor fi miliarde de generatii care vor supravietui la fel ca noi la diverse schimbari care vor avea loc. La fel ca si in viata fiecaruia si tara va trece prin anumite cicluri care la sfarsitul lor vor aduce transformari. Cred ca majoritatea se vor intoarce la credinta si vor intelege ca indiferent cate palate vor avea tot in pamant vom ajunge. Nu vreau sa fiu Bacovia dar sincera sa fiu in unele momente ale vietii l -am recitit . Am trecut de 2000 voi trece si de acest prag 2012 si tare as vrea sa vad o schimbare in bine , sa fim asa cum am mai fost , asa cum parintii nostri erau si asa cum ne-ar sta bine noua romanilor. Prin credinta incredere ,ganduri bune si curate vom face Rromania , o oglinda a sufletelor noastre. nu cred ca visez , si chiar daca as visa stiu bine ca visele pot deveni realitate!