Frunza, intr-o carte.

Raftul cu carti invechite de timp si care nu au mai fost rasfoite , se trezeste la o noua viata in aceste timpuri cand vine dorul de citit. Foi ingalbenite de ani si ani sunt acum trezite din somnul uitarii si a nepasarii , si fosnesc mirate ca cineva care le-a mai rasfoit candva le dau din nou buna ziua. Revin la viata si  la bucurie cand sunt stranse in manile calde care transmit aceiasi placere de a le deschide.  Rasfoita cu drag cartea frumoasa  si minunata arunca un aer ca de evantai si nu intarzie sa se deschida acolo unde semnul de carte este o frunza ruginie ce asteapta de ani sa-si schimbe pagina. Citesc franturi de fraze si incerc sa-mi amintesc daca intr-adevar frunza este un semn de carte sau o simpla frunza dintr-o toamna  stransa ca un ierbar. Ce mai conteaza ierbar sau semn de carte este o frunza, o amintire;  sau poate este energia unei stari  minunate din toamana mea preferata. 
Caut  in fiecare carte si descoper ca nu este singura  care pastreaza frunze presate sunt cateva dar frunzele sunt diferite  in semn ca toate mi-au fost dragi .  Ce lucruri marunte care schimba ceva , bucura cu finetea lor si in special cu culorile pastelate ce tradeaza plecarea din viata,   tradeaza sfarsitul unui anotimp , a unei etape. Ce suntem noi pe langa frunza pastrata in semn de carte sau ierbar ? Oameni intelepti , oameni cu simturi si cu trairi , oameni constienti care candva vor fi cenusa unei frunze presate.