Si mi-a batut la geam plangand,
Avea un strigat de fecioara
Ce alerga desculta cautand.
Si-n dansul vantului cu ploaia
Fecioara iarasi m-a strigat
Cu palmele batea pe geamuri
Si chipul i s-a luminat.
Iar undeva in departare
A disparut precum o stea
Si am ramas cu noaptea neagra
Cu vatul si cu ploaia sa.
Plangeau copacii si pamantul
Plangeau si ingerii din cer
Plangea intreaga mea natura
Privind pe geam in departari
Un vant napraznic bate iara
Si il aud ca printr-un vis
Se-apleaca pomii cu a lor ramuri
Si-mi bat in gem nestingheriti
Iar eu primesc a lor iertare
Prin lacrimi pline de sughit.
Privind pe geam in departare,
Spre steaua care-a disparut.
3 comentarii:
Super faine versurile!
Dar sunt bine venite si acest gen de ploi si vanturi care sa ne trezeasca din amorteala!
Au trecut si pe la mine aseara....
Dar sunt bine acum si multumesc lui Dumnezeu!
Soarele a zambit din nou invaluindu-ma cu randurile poeziei postate azi a lui Traian Dorz!
Sa fim oameni , voi afisa cat de curand .pentru promovare.
Bineainteles ca sunt binevenite si acest gen de ploi si zapezi ; dar mai toata lumea sa obisnuit cu o iarna ca vara.
Trimiteți un comentariu