Blogari mari ofensati de blogari mici

Ne intrebam zilnic de ce se petrec atatea nenorociri si schimbari de situatii, dar nimeni nu vrea sa dea sau sa primeasca un raspuns . care o fi cauza ? Nu cumva ne-am umflat de mandrie si ca fiecare vrea  sa  preia conducerea ; mai precis puterea .  Citesc pe un site a unei persoane cunoscute  adica publice  cateva sfaturi , si ce sfaturi stie omul sa dea este ca:   trebuie mai intai sa-i atati pe cititori ca tu sa ai trafic.; sau mai repede abandoneaza scrisul chiar daca nu o faci cu talent pentru ca numai personajele au drept de a se perfectiona sau pentru a castiga. Sfaturi pentru blogareala , de fapt un titlu care ii aduce trafic   .Am intrat si eu . si ca mine multi altii    Cred ca,  de cand sau inmultit blogarii le-au scazut  veniturile.    Eu ma intreb asa ca un incepator
  "Pai daca tu care esti cine esti vrei venituri in plus ce pot face eu care abia am deschid ochii acum? Sa urmez sfaturile  acestui personaj sau sa fac ceea ce ma taie capul? Si apoi traficul v-a creste cu timpul.

Matusa Marita Patrauceanca

Maria mama mea Povestitoarea

 La marginea de sat unde firul apei curge in valea care inunda campul si unde  padurea are un vuiet aparte.  intr-o casa prea mare pentru o singura persoana traia Patrauceanca. Istovita de munca si inpovarata  de ani ; zi de zi isi cauta linistea muncind prin gospodarie si iubind copii lui Maria  Dragostea aceasta ai alina durerea de mama pentru ca in inima sa  o rana sangera cu durere pentru fiul ei care a incheiat socotelile cu viata in timpul armatei.Cu pestelca in fata culegea  fructele cazute din pom  si isi umplea  buzunarele incapatoare pentru a face cate o vizita la copiii  Mariei; de aceea aceste daruri ale naturii sunt atat de iubite de copii si primite cu bucurie. Inca de la poarta vocea ei de femeie puternica este auzita de cei doi baieti care de cum o zareau  strigau in gura mare
 " A venit bunica Ita, a venit bunica Ita." Iara batrana scotea cateva prune murdare pe care le stergea cu pestelca si ai indemana pe copii sa le manance dar nu inaite de a le spune sa se stearga la gura Zicand
 "Haide-ti mai tuturoilor va-ti  sters pe la gura sa va dea bunica ceva bun?" Cei doi baieti cu dosul manecilor se stergeau la gura frecand obrajii cand intr-o parte cand in cealalta,  dupa care rasplata era cel mai fericit moment ; erau atat de bune prunele lui matusa Patrauceanca. incat gustul lor este simtit pana astazi, amintirea clipelor emotionante ale copilariei nu poate trece fara aceste franturi din filmul vietii.   Cand a sosit momentul de despartire si Patrauceanca si-a luat ramas bun de la Maria si copii ei si de toate cunostintele in viata a lasat vorba unor rude ca la moartea ei sa-i dea de pomana o oaie la copii lui Maria . Oaia a fost poate un simbol puternic si o vie amintire pana in ziua de astazi, prin simplu fapt ca la inmanarea acestui animal frumos si bland copii erau mici incat nu puteau tine bine oaia , unul o tragea de lana, iar celalalt daca a vazut ca nu poate fi stapanita  a incalecate si o tinea intre picioare cu mainile infipte adanc in lana alba si matasoasa.acest frumos tablou i-a facut pe toti satenii sa uite ca sunt la o inmormantare si au inceput sa rada; poate chiar acest lucru i-a placut Matusii Marita.
Anii s-au scurs Patrauceanca  a putezit dar poate sufletul ei inca m-ai zboara pe aceste meleaguri unde a trait . In schimb traieste mama mea Maria care impreunaa cu fratii mei isi amintesc cu drag de acea perioada a vietii, in care bucuria unor prune  aduse de o batrana facea mult mai mult decat toate dulciurile din ziua de astazi.Cu cat timpul trece , cu atat amintirile sunt mult mai dulci si mai parfumate. Sa iubesti cu inima ; locuri , oameni, amintiri   este un colt de rai pe care trebuie  sa-l respectam pentru placerea sufletului nostru si a celorlati . 

Dansul amintirilor

Nu am incetat sa trec de la o clipa la alta fara amintiri, unele frumoase, altele mai putin frumoase, iar pe cele urate le-am sters din mintea mea pentru a nu-mi face prea mult rau .Le adun in mintea mea atunci cand sunt singura si trista si petrec timpul calatorind in copilarie , in adolescenta si toate toate imi trec prin fata ochilor precum o expozitie de tablouri.Privesc pe fereastra si vad departe in zare scene demult uitate dar tresar pentru ca vantul trimite prin fereastra boarea de caldura ce misca perdelele de matase care imi invaluie piciorele trecute dar totusi frumoase.Tresar la tot ceea ce-mi face placere si descopar cat de zvapaiata eram si cat de neastamparata precum un baietoi. Dar cea mai adanca si impresionanta scena a fost prima zi de liceu , pentru ca trebuit sa parasesc catunul de cateva case si merg la oras sa devin ceea ce de fapt nu am devenit niciodata.Cu valiza de carton in care erau oranduite cateva schimburi , sapun , ata si papanasi facuti de bunica , paseam tantosa jucandu-mi rolul de actrita; era o valiza saraca ramasa de la fratii mei mai mari  in care nu conta cum erau asezate important era ca taranul pleca la oras.Despartirea de locurile natale ,a fost mult mai usoara decat credeam si totusi era o bucurie cu amaraciune, un amestec de teama si o mare bucurie de libertate pe care inca nu o gustasem pana atunci......cu capul in jos am raspuns printre sughituri de plans
_Da , da mamico am inteles nu te fac de rusne. Asa am descoperit cat de mare este lumea , cat de frumoasa sau trista poate fi viata . M-am descoperit pe mine insami , asa cum eram simpla neastamparata  si plina de voie buna in fata tuturor celor care nu puteau fi la fel ca mine. Satul copilariei mele  a ramas locul sfant care m-a impodobit cu dragostea pentru lucruri marunte si care pentru mine au un pret foarte mare.  Indiferent unde ma  aflu exista o raza de lumina care insira in fata mintii mele obiceiuri cu amintiri care m-au trecut granita lumii civilizate unde imi petrec si acum viata si care nu poate sa fie in aceleasi culori ca atunci , acolo departe de ochii sfidatori ai nemultumirii. Picioarele imi sunt grele de ani ,  iar calcaiele sau tocit de incaltamintea tarsaita pe asfaltul incins ce dogoreste viata capitalei. Prezenta aici cu minte si trup  traiesc povestea prezenta alaturi de cei dragi , iar sufletul este uneori absent pentru ca fuge in locuri ascunse  ; ce sunt pline de amintirea anilor trecuti si unde pasii mei au dansat frumusetea acelor zile necunoscand restul universului . 

Mister de primavara

Precum pictorul insira mii de pete in culori 

 Tot asa si primavara , ne desira darul sau. 

Iar cu mana sa dibace pictorul picteaza flori , 

Iar frumoasa primavara  ,ne aduce sfant mister. 

Toate astazi au prins viata  de la pasari , pan' la flori 

Verdele , pictat cu mana  ne trimite  azi fiori

Cine s-a jucat cu viata din natura  si din noi? 

Numai sfanta Inaltime  este plina de mister. 

 Mugurii plesnesc pe coarde  si dau viata roadelor , 

Iar pe sarma  gardului , pasari canta simfonii. 

Primavara vine iara  , peste dealuri si gradini 

Si se-anunta in gura mare  ; a sosit un  nou Mister. 

Divele de Romania

Ne unesc pe toti , ne dau un aer sincer placut, ne dau siguranta si ne mandrim cu ele pentru ca ele ne unesc in casa si in fata lui Dumnezeu la bine si la rau.

 

Divorteaza divele , se despart , sufera si trebuie sa stie o tara intreaga prin ceea ce trec.  Dar diva noastra de la cratita care se desparte si  o stie doar vantul si pamntul prin ce trece  o aude oare si altcineva.?  Ea nu este mediatizata ca nu ar face reting, firar sa fie de afisaj....nu as vrea sa folosesc nume ca nu vreau , dar stiu ca acum catva ani una din dive era gata sa ceara ajutorul admiratoarelor;  stiind sigur ca are admiratoare peste masura, trebuia sa o aparam sa scandam sa-i cerem drepturile inapoi... adica linistea cea mult dorita. Acum nu stiu se aparase, furase ,e treaba ei.nu judecam decat discutam. Si iata ca linistea sa asternut iar diva a disparut. 

 peste hotare. Bravo , bine jucat ca in filmele americane ;.. ca de nu ravnim noi la tot ce e pe afara. 

 Urmeaza celelalte doua care sunt negre de suparare una mai neagra ca alta . dar cum se face ca ; una vorbeste prea mult si nimic concret, iar cealalta nu vobeste de loc , de loc .... Oare i-a disparut vocea ? nu cred,  dar se poate ca tacerea este totusi un semn.Un semn ca . ea constientizeaza ca undeva este un sfarsit . o prapastie si din tot luxul cu care sa obisnuit,  va trebui sa  spunem asa  "De la sticle cu parfum am ajuns in cort cu fum" Nu  e vinovat nimeni decat insasi persoana sa pentru ca si-a dorit mai mult .Dumnezeu spune sa ne multumim cu putin ca ne va da si mai mult . Pacat sa ai atata libertate si tu sa o doresti pe cea fara hotare. Deci fara granite ce mai...suntem popor liber si aici apar tot americanii, pe care i-am dorit mereu... 

Urmatoarea diva joaca la disperare, un joc urat zic eu , la inceput m-am mirat  de atata tacere la acest divort cu o femeie asa vulcanica.. dar tacerea sa dus    si deja sa ajuns la extreme, femeie stiu ca esti cu gura mare daar priveste cat rau iti faci. Si cum se face ca diva aceasta dorea tot filme in america ... dar cu o conditie . ca mama sa-i dea toata agoniseala    .Ce treaba buna, Stai tu  si  asteapta  moartea  Caprioarei.  Se pare ca prima diva chiar era o Diva. 

Ce mai s-a rupt lantul de iubire... 

Si tu esti un ghiocel!

      

Sunt gingase flori care aduc simplitate, sunt pline de finete si definesc Primavara. Sunt cele mai mici flori care sunt daruite si care valoreaza mult mai mult decat demensiunea lor. Sunt pure  prin culoarea lor si reprezinta respectul .   Clopoteii pot canta doar atunci cand linistea noptii se aseaza.,  se inclina in fata noastra implorand iubire, se inclina in fata noastra cerand respect chiar daca sunt mici  Parfumul lor au cucerit  sufletul femeilor  si le-a inzestrat cu finete precum este Primavara.. Sunt flori minunate cu clopoteii indreptati catre pamant , multumindu-i pentru ca au primit viata si  in aceasta primavara si ne multumesc noua tuturor pentru ca ai admiram  si pentru  ca  ne pot aduce  bucurie.

 LA MULTI ANI FEMEIE!     Si tu esti un ghiocel.

Incearca sa nu plangi