Strada din copilarie

 Sunt o balanta si ma echilibrez foarte usor , dar uneori cred ca nu-mi gasesc echilibrul si forta de a  trece la o alta stare  fara a nu trai si din amintiri , asa sunt poate acum ca este toamna ,dar asa am spus si in primavara.   Sunt vesela sunt trista , asa sunt eu.pentru ca pot compara si pot trece de la o stare la alta.
 

 Pe cand vara era in toi si arsita caldurii dogorea , putinii localnici care mai erau prin sat hotarau sa mearga la umbra sau sa intre in casa pentru  amiaza.  Satul devenea pustiu si linistea se simtea doar in fosnetul frunzelor de salcami, pentru ca tot satul era ca o fortareata imrejmuita de acesti pomi. Se mai auzeau ici colo cate-o voce sau un lighean trancanind semn ca urmeaza sa se faca amiaza, ca de,... orce om se spala pe picioare inainte de a merge la  odihna.  Casele erau invaluite intr-un somn molesitor datorita diferentei de temperatura care era in casa din  paianta sau valatuci asa cum se mai spune in zona Moldovei. Cateva ore satul putea fi pradat   dar cine sa faca asa ceva si pentru ce?  majoritatea erau saraci , nefiind vorba ca cineva sa detina averi in bani sau lucruri de mare valoare , si totusi exista o mica avere ; animalele si pamantul. Cei mai bogati erau gospodarii care detineau hrana  suprema Laptele. Linistea satului disparea spre orele dupa-amiezii si forfota incepea atunci cand satenii se intorceau de la lucrul pamntului spunandu-se simplu  ca vin de la deal.
 Satul prindea viata si  zeci de vorbe se auzeau ,parca zburand catre vazduh si dand culoare peisajului de poveste.. nimic nu-i mai frumos pe lume decat sa-ti amintesti de copilarie si sa retraiesti acele momente prin  povestile spuse copilului tau , care vine  cu intrebari  si multe curiozitati.

  Frumose vremuri chiar daca nu  eraa atata abundenta ca acum , infratirea domnea la fiecare colt de strada  si bucuria de a ne juca simplele jocuri in mijlocul strazii. Strada principala era cea mai circulata  intrucat satul se intindea  pe o parte si pe cealalta  a acesteia totul fiind foarte simetric.In capatul strazii principale  la cel mult doua sute de metri curgea grabit si inspumat Prutul care era oaza noastra de recreere pe timpul zilei unde mergeam la scaldat doar insotiti de parinti, din teama de a nu ne ineca. De inecat nu m-am inecat dar nici sa inot nu am invatat.Fiecare gospodarie avea cate o bucatarie de vara in care se gatea seara la lumina neonului de pe strada daca aveai noroc sa fie plasat un stalp de electricitate prin zona , daca nu la lumina lampii . Frumusetea cea mare era insa data de catre faptul ca ziua eraa mai lunga si uneori nu eraa nevoie decat foarte tarziu.
 Mirosuri  de mancare se ridica deasupra satului si asteptarea era pe masura, pentru ca atata foame ne era;  ca tot ceea ce se gatea avea cel mai bun gust din lume.  Odata cu seara veneau si cireada cu vite acasa ,si n-am sa uit tropaitul si zgomotul de copite care ridica praful deasupraa satului precum un nor de fum. Daca pentru  sateni cel mai frumos si bun loc din lume era acasa acelasi lucru era si pentru animale,  care de multe ori o luau la fuga din cireada provocandu-le pe toate sa faca acelasi lucru de simteam ca se zguduie  pamantul.
 Ieslele erau pline cu iarba si caldarile cu apa pentru a le potoli setea  ca dupa aceea sa fie mulse ssi laptele sa fie fiert sau pus la prin in oale de lut  ; in cazul in care depaseau cantitatea delapte sau nu eraau oale in care sa fie prins , adica facut chisleg se bucurau vecinii pentru el si spuneau bodaproste. 
Strada se umplea cu copii de toate varstele  unde avea loc  jocuri simple care ne antrenau pentru viata, pentru a fi cei mai buni. Iubeam strada la fel cum iubeam casa si curtea , facea parte din noi de aceea seara stropeam cu apa tarana care ne umpleau incaltarile pentru cei care aveam sau piciorusele goale , potolind colbul asa cum ai spuneam noi la praf. Cele mai frumose clipe pe care le traia strada principala erau zilele in care se facea bal;  adica tinetretul aducea muzicanti un acordeon , o trompeta  si o darabana , cooperativa se muta in curtea cea mai mare  de la sosea  unde se inalta un mare plop incarcat cu trandafiri .satul pridea zambetul lui frumos ca de Soare si se umplea cu fete si baieti din satele vecine . La intrare era pusa o masa unde se platea intrarea si puteai sa dansezzi si sa te distrezi foarte frumos far teama ca sar putea intampla ceva, ba da se intampla cate ceva , mai fugea cate o fata mireasa in satele vecine , chiar asa  ,iar cei care complotau la acest eveniment incepeau sa chiuie tare semn ca una din fete a parasit satul cu barbatul vietii ei,  intr-o caruta  cu cai roibi ce  fugeau de ziceai ca zboara.
Nu poti sa treci peste aceste clipe de amintiri placute mai ales ca atunci cand muzica , canta inima batea asa de tare incat credeam ca iese din piept.  Sunt  emotii frumoase care au fost traite pe strada copilariei mele si care ma fac nostalgica si unneori trista.Cine mai poate intoarce acele vremuri,  in care viata era linistita sau parea linistita prin ochii unui copil. Nimeni nu era mai presus de nimeni si apoi nici nu alerga nimeni dupa faima si avere.