30.6.10

Furia apelor pedepseste oameni!

Ne-au ferit parintii de apa si de foc.Dar cand furia apelor este mare raman oameni plangand.
ce le mai ramane ?Puterea de amerge mai departe.

29.6.10

Ce vrei sa gasesti printre nori?


Privesc cerul de cateva ori pe zi ,si il privesc cu insistenta. Este exact ca si cum ai ghici in cafea ,descopar variate forme care le fac norii in dansurile lor si care imi par a fi imagini stocate in mintea mea . Uneori norii sunt foarte grabiti si ma intreb daca nu cumva pamantul se grabeste sau poate chiar norii fug fiind alungati de ceva anume.
Gasesc o frumusete aparte atunci cand privesc cerul indiferent ca este zi sau noapte si capat o liniste pe care rar am avut-o in viata. Este posibil ca acum sa inteleg altfel lucrurile fiind mai matura si avand mai mult timp pentru a analiza fiecare actiune pe care o fac si chiar incercand sa-i inteleg si pe altii.
Chiar mi se pare uneori ca asemanarea dintre cer si om nu este prea mare, pentru ca sunt intr-o miscare continua cautand acel ceva, pentru ca plang si uneori zambesc ,pentru ca danseaza in hora bucuriei si pentru ca uneori pot face si rau la fel ca si omul.
Ce este deasupra fenomenelor naturale ? este starea noastra a oamenilor transmisa in functie de modul in care ne manifestam, mai ales acum cand toti suntem plini de dispret, dar cred intr-o transformare a omului care a devenit lacom la toate avutiile pamantului.
Am sa privesc incontinuare cerul si am sa gasesc printre ei singura bogatie pe care sufletul o cere in liniste si tacere! Impacarea cu noi insine supravegeata de ganduri pozzitive.

27.6.10

Revin la autentic!

Am sa scot pe gard afara tot ce-i mai frumos!

Aproape zi de zi ma intorc in timp si incep sa-mi amintesc mai toate cele care mi-au umplut viata precum se umple un pahar cu sampanie. Camere mici , bucatarii de vara , lavita de pus caldarile cu apa, straturile de flori, scranciovul din sura facut dintr-o funie veche toate sunt acum prezente in inima mea .Parca ieri alergam prin ograda prafuita si tipam din rasputeri cuvinte de mine stiute. Astazi sunt mai mult decat melancolica din cauza vremii de ploaie care ma face sa ma simt greoaie in tot ceeaa ce fac. Din cand in cand sunt tot mai rascolita de amintiri si atunci imi sun mama , care cu vorbele-i dulci imi transnite mesaje de incurajare ,ai simt vibratia vocii si printre cuvinte inteleg ceea ce isi doreste mai mult ca niciodata. Ma doreste alaturi de ea cat mai mult si imi spune ca atunci cand vorbeste cu unul din noi cei trei copii se simte in siguranta si ca isi mai doreste inca o zi si inca o zi. Vacanta mea de vara o voi petrece undeva pe malul Prutului acolo unde soarele apune dupa deal si acolo unde padurea vorbeste. Am avut momente cand nu am fost interesata de acesta latura a frumusetii divine , dar acum inteleg ce semnificatie are viata ,natura si locul unde am crescut. Si mult mai mult imi dau seama ca orice parinte are o mare dreptate in tot ceea ce spune. Abia astept sa ajung acolo unde soarele cand asfinteste are culoarea rosie si imi zambeste!

25.6.10

Daca ai sti sa privesti


Daca ai privit cerul ,si n-ai vazut nimic
Nu-i vina ta amice !
Inca, mai poti incerca.
Poate intr-o zi gandurile tale
Se vor limpezi
Si vei vedea, scrise cu litere mari
Cuvintele chee ce sunt doar magie
Pentru sufletul tau.
Daca vei incerca sa privesti marea .
Ai sa-ntelegi ca ea iti vorbeste,
Si daca tu n-ai sa poti asculta
Asculta, doar valul
El este in inima ta.
Si daca spre soare vrei sa privesti,
Lumina stralucitoare sa o primesti
Aseaza-ti genunchii pe nisipul de mare
Priveste norii cu minile sus
Si cere o raza de soare-n apus.

24.6.10

Pe vremea cand bunica traia!


Era ea , era bunica mea si toata lumea o iubea si o respecta. Majoritatea ai spuneau Madam'Blanaru. Nu era bunica mea adevarata, dar l-a crescut pe tatal meu caruia viata i-a daruit o alta cale pe care sa mearga .Bunica mea era de fapt sora mamei tatalui meu si care nu a avut alti copii decat pe tatal meu neadoptat .Pentru ca el a dorit sa-si patreze numele de la parintii sai naturali cu toate ca la vremea aceia nu avea mai mult de vreo 8 ani. Am scotocit printre amintiri si am mai aflat destule curiozitati de copil. Si totusi bunica mea era cea mai buna bunica din toate bunicile . La ea tot satul gasea ceea ce cauta ,dar ceea ce nu pot uita ca in fiecare buzunar al pestelcei pusa in fata in loc de sort ea avea tot felul de plante , seminte ,bombonele sau anafura.
Indiferent cu cine se intalnea pe strada, ea scotea din buzunar cate ceva pentru ai bucura pe cei care -i dadeau buna ziua.
Ce prune uscate facea si ce magiun bun in care adauga nuca si imi trimitea pe vremea cand eram in liceu. Dar cate lucruri frumoase imi amintesc despre ea , care ma facut sa inteleg ce este natura ,viata si ca ea ma iubea cu adevarat. .Imi placea sa o vad cum se gatea sa mearga la biserica si cum isi amintea cu drag de plimbarile pe care le-a facut in tinerete in Bucuresti. In timpul cand se odihnea taia mere in felii foarte subtiri si le punea la uscat pe o plasa impletita din nuiele de salcie ,din care noi copii furam crezand ca nu ne vede. .E prea tarziu pentru pareri de rau dar din asta am invatat ca pentru a trai vesnic trebuie sa-i iubesti pe toti cei din jurul tau si in special copiii. Atunci poate n-am gandit la fel ca acum dar privesc inapoi cu o mare bucurie si sunt mandra ca bunica mea a fost atat de buna. Ea se numea madam' blanaru iar pentru mama mea era" nineaca'" exact ca in Caragiale. Pentru tatal meu a fost" matusa".
Astazi ai daruiesc toate florile din lume. Ea mi-a daruit mult mai mult. Ba chiar si numele pe care il port.

22.6.10

Casa memoriala Ion Creanga.

Scriitorul Ion Creanga a ramas in sufletele noastre pentru povestirile sale din "Amintiri din copilarie" care ne-au marcat copilaria .
Cine nu a trait aceste amintiri din copilarie ? fiecare din noi ne-am regasit in cel putin un capitol al acestor povestiri.

Ion Creanga s-a nascut la 1 Martie 1837 la Humulesti unde face si scoala primara .
Iin 1848 este transferat la scoala din Botosani si in 1853 ,Ion creanga termina clasa a treia primara la scoala publica din targul Neamt.
In 1854 se inscrie la scoala de catiheti din humulestiiar in 1855 primeste adeverinta sa se inscrie la seminarul de la Socola Iasi.
In 1860 este student la teologie in Iasi iar la 19 decembrie se naste fiul sau Constantin. Este destituit din functie si divorteaza in 1872.Apoi in 1875 il cunoaste pe poetul Mihai Eminescu care era redactor sef la ziarul Junimea.Acesta il sfatuieste pe Ion Creanga sa-si scrie Amintirile din copilarie iar ultima parte apare in 1888.
La 31 Decembrie 1889 scriitorul moare in noaptea de ajun in urma unei crize de epilepsie , boala mostenita de la mama sa.
Este inmormantat la cimitirul Eternitatea din Iasi.

21.6.10

Casa memoriala Mihai Eminescu



Nu poti trece cu vederea aceste amintiri .L-am citit l-am iubit si apoi cine nu stie pe de rost cateva strofe din Lucefarul.
Mihai Eminescu nascut la 15 Ianuarie 1850 Si trecut in nefiinta in la15 iunie 1889. Nascut la Ipotesti in judetul Botosani marele poet a avut drept inspiratie padurea care se afla la distanta de 4 km.de sat.Familia Eminovici a cumparat o mosie in Ipotesti unde a construit aceasta casa si au locuit aici pana in 1878.Casa era formata din trei camere . Salonul in care statea toata familia o camera care era biroul tatalui si o camera pentru surorile si mama poetului.
In curtea casei memoriale M. Eminescu se afla Casa Papadopol , o casa taraneasca in stil moldovenesc a doctorului Papadopol. In 1924 casa nemaifiind locuita a devenit o ruina si a fost reconstruita in 1934 fiind transformata in muzeu in anul 1940.
In 1979 casa a fost daramata si reconstruita dupa documente originale.
M. Eminescu a fost internat la spitalul Marcuta Bucuresti in data de 3 Februarie 1889si apoi transferat la sanatoriul Caritas.
In data de 15 iunie 1889in jurul orei 4 dimineata Luceafarul poeziei romanesti s-a stins in Sanatoriul doctorului Sutu.
A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata ,
Din rude mari imparatesti
O prea frumoasa fata.
Si era una la parinti
Si mandra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.

Din umbra falnicilor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Langa fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.
.........................

20.6.10

Undeva in adancul sufletului.


De cate ori gandurile nu se intorc in copilarie? De cele mai multe ori imi vad copilaria printre franturi de filmulete , si atunci simt cum ceva in sufletul meu inmugureste . Imi dau seama ca toata viata este adunata intr-un buchet de flori care revarsa precum parfumul lor asupra mea cliple frumoase din copilarie si nu numai.Mi-au ramas intiparite atatea jocuri de pe strada galagioasa unde ne adunam intr-o ceata la fel ca indienii. Atatea amintiri frumoase nu incap int-o simpla exprimare , povestile si istorioarele isi au talcul lor; ele trebuiesc retraite impreuna cu copiii nostri.
Ceea ce ne face diferiti de parintii nostri este faptul ca noi comunicam din ce in ce mai putin cu ei, sau daca facem aceasta nu suntem pe aceiasi lungime de unda.
Evolutia , iata diferenta . De multe ori spuneam copilului meu ca s-a nascut cu telecomanda in mana. Nu stiu daca m-am exprimat corect dar cam acesta este sensul a ceea ce vreau sa spun apropo de inteligenta. Copilaria de altadata era bazata pe jocurile mostenite de la parinti si bunici, acum rar mai vad prin parc jucandu-se sotronul, coarda , baba oarba, curelusa, batistuta , careu si multe alte jocuri uitate. Ba chiar intr-una din dimineti cand imi faceam rondul prin parc am gasit pe o alee un sotron si am incercat sa ma regasesc sarind putin, rezultatul a fost bucuria si vibratia sufletului .Diferenta mare, de la cer la pamant, nu poti simti pe asfalt ceea ce simti sarind pe pamantul adevarat mai ales cand nu mai esti copil. Caut tot timpul in fiecare coltisor al inimii mele sa gasesc si sa retraiesc acele clipe minunate si tot deatatea ori o regasesc pe bunica ce ne spunea povesti si ne aseza masuta sa mancam lapte cu mamaliga, mancarea de baza a copiilor din vremea aceia .Nimic nu poate schimba adevarul pe care l-am trait , oricat de mult m-as fi schimbat si oricat de mult as vrea sa uit. Dar fara amintiri nu suntem mai nimic ,pentru ca nu putem ramane in amintirea urmatoarei generatii daca ei la randul lor nu ne-ar cinsti memoria cel putin cu amintirile.

18.6.10

Cutia pentru donatii ne va scoate la lumina?


Au mai fost cutii cu donatii de fapt conturi si nu cred ca cineva a aflat mare lucru , ce sa intamplat cu ele . Imi amintesc chiar in zilele de foc ale revolutiei a fost un teleton pentru ajutorarea poporului roman , pot spune international unde toata suflarea tuturor popoarelor au depus o multime de bani ,dar mare lucru nu sa stiut , nici suma si nici cum au fost folositi ; pentru ca banii oricum nu mai sunt. Astazi aflam ca sa reanfiintat acest cont care este numit mai in gluma mai in serios "cutia milei".
Eu de exemplu ma intreb : cine va face donatii , tot cei care au salariile si pensiile reduse?
Pai cine se indura pe seceta asta sa faca donatii, stiindu-se ca bogatul este mult mai zgarcit decat cel sarac.
Am inceput sa nu ne mai miram de nimic , este posibil orce . Valeriu Sterian canta in anul revolutiei cam asa:
Vino , vino Doamne , sa vezi cea mai ramas din tara.... atunci se referea la necazul romanilor identic cu ceea ce se intampla in zilele noastre.
Solutia ,cred ca ar trebui sa ne mutam cu totii in alta tara si sa ramana decat politicienii si cu Cutia milei .

16.6.10

Ce face omul modern?


Sunt atatea povesti de viata incat nu incap intr-o biblioteca centrala.Toti avem povesti si intamplari traite sau povestite de parinti sau bunici. De exemplu bunicul meu (Dumnezeu sa-l odihneasca citea in fiecare seara ziarul "Scateia" si intr-una din seri l-am intrebat:
Ce tot citesti "bunele "seara de seara in ziare .El si-a dat ochelarii cu lentile rotunde de la ochi si imi raspunse:
_Sa vad cat de curva e politica ,bunelule. N-am inteles nimic atunci ce a vrut sa spuna, dar nici eu nu am mai intrebat nimic continuind sa ma invart in jurul unui stalp in care se agatau oalele de pamant.
Deci politica dintotdeauna a fost si v-a ramane cu doua fete.Dar cine sufera , oamenii ca noi asa zisi oameni moderni , pentru ca asa ne numesc politicienii "societate moderna".
Ce vom face incontinuare , vom visa asa cum viseaza un om care se rataceste in desert si se dezhidrateaza.Chiar si cand vom dormi vom visa Apa , portocale si smochine . Am fost si suntem atat de aproape de toate bunurile pamantesti ancat am avut credinta ca este o iluzie . Pentru omul de rand iluzia a luat sfarsit , pentru ca politicienii de azi au furat pana si rodul pamantului.
Asa am ajuns ca ne intoarcem la traditie , la amintiri si vom trai cu speranta.

15.6.10

Jocul de-a soarecele si pisica


In strada populatia se comporta civilizat ,sunt oameni care mai au frica de Dumnezeu, dar ce se petrece in parlament este un joc .Jocul de-a soarecele si pisica, voteaza ,voteaza si iar voreaza , de doua zile arunca cu pietre cand in stanga cand in dreapta.
Si de ce tocmai acum ?
Pai cand , ?Acum ca e vara , a plecat cetateanul in concediu ,au luat vacanta scolarii si studentii, nu mai are chef saracul om de politica lor, si asa tara e pe butuci.
Salariatilor nu le convine dar nu au putere sa faca nimic :dar ei lupta si tot lupta ca sa nu ramana fara 25 % din micutele salarii.
Sunt ingrijorata pentru cei din parlament , ce vor manca ? cu ce isi vor plati intretinerea? dar medicamente cu ce le vor mai cumpara . A,.. am uitat ei nu folosesc medicamente ca doar ei nu sunt bolnavi.
Ba da sunt bolnavi atunci cand ii ia D.N.A-ul.
Totul cade pe cetatean , care are foarte multe drepturi:
_Dreptul de a vota incapacitati ,
_ Dreptul de a scoate tara din criza.
Pentru a doua oara cetatenii vor fi egali in drepturi , adica vor avea voie sa manance si in timpul liber sa inventeze .
Ce sa inventeze ?
Bancuri .Ce mai bucurie se intoarce Bula ,Itik si cu Strul.
Iata ca s-a gasit cineva sa gaseasca Luminita de la capatul tunelului.
Carare de lumina a poporului supus!
Motiunea a PICAT asta isi doreau cu totii.
V-am spus eu , totul este doar de ochii lumii .

14.6.10

Sa faca cine lumina


Nu mai e nimeni printre noi
Cinstit si fara de nevoi?
Sau poate este cineva
Si sta ascuns la umbra ta.
Mai este oare cineva
Care-si iubeste tara sa?
Si care vrea cu-adevarat
Sa spele tara de Rahat.
Mai e credinta printre noi
ca sa ne scape de nevoi?
Sau poate unii au jurat
, si de credinta au uitat.
Dar totusi este cineva,
care se roaga pentru noi
Sa ne-amintim cu-adevarat
pentru ce oare ne-am luptat?
Pentru averi si chiar palate
O, si ce-ai sa faci cu toate?
Pentru ca lege nu-i in tara .
Si-ai sa ramai fara de ele, iara.