31.7.10

Da-mi un frang!








Vara arzatoare la tara si pe campul ce se desira la margine de sat pana la poalele dealurilor pline de vita de vie. Lanuri intregi de porumb asteapta sa fie sapate de mana omului harnic si gospodar care zi de zi cu sapa in spate si tosca cu mancare pleaca spre postata ce ai revine familiei din neam in neam , pentru ai da viata prin roadele sale ce aduc multumire si care asigura mamaliga de baza intr-o familie. Cu trupul istovit de oboseala se intorc parintii in cete de la munca campului si totul pare ca la plecare ,se aud zgomote si voci razand , ca si cum truda lor nici nu exista. La intoarcere acasa toti uita de oboseala si intra in cea dea doua runda de munca in curte cu animalele si cu pasarile, dar totul este ceva firesc iar pe noi copiii ne umple bucuria ca suntem din nou impreuna cu parintii ce ne ocrotesc. Seara vine pe indelete si o umbra deasa se lasa peste sat , miresme de flori in amestec de lemne arse la plita din bucatariaa de vara se ridica deasupra satului si arome amestecate de mancare se duc pana in vecini. Ulcele de pamant sunt umplute cu laptele de la vacuta blanda care stie foarte bine ca noi o iubim fiindca ea ne daruieste hrana din plin pentru existenta noasrta . Nu toata lumea poate creste o vacuta asa ca noi suntem mai norocosi , dar nu uitam niciodata ca avem si vecini care li se umple fata de bucurie cand peste gardul din spatele casei sunt strigati pentru a primi portia preferata de lapte. Seara sa instalat si se aud doar greierii taraind cantecul lor stiut iar in- spre cer se ridica un sunet ascutit semn ca se ascut sapele. Rand pe rand se inmultesc zgomotele de ciocan ,care raspandesc inspre cer cantare de lauda pentru clipa minunata de viata , multumindu-i divinitatii pentru ca sa mai incheiat o zi. Linistea noptii se aseaza precum roua pe iarba si trupurile obosite isi gasesc odihna pentru o noua zi de munca laa camp. Dis de dimineaata se aud zgomote in curtea plina cu pasari si fiecare isi cauta de atributiile sale pentru ca toate sa fie sfarsite in scurt timp , casa poata pleca la camp. Cateva vorbe in soapta se aude de la geam semn ca a sosit timpul de plecare si ca suntem singuri si sa ne purtam de grija pana seara. Ziua incepe zgomotos , pentru ca niciunul dintre noi nu vrea sa faca ceea ce spune altul asa ca fiecare face ceea cei place dar pe primul loc este joaca ; ce griji , ce ganduri ,nu exista asa ceva suntem copiii si credem ca momentul este cel mai important si restul nu este interesant sau nu ne apartine.
Pamantul da roade dar nu da bani imediat ,este ceea ce eu nu stiam la vremea aceea si imi amintesc cu drag ca prima mea vorba care o spuneam cand ieseam in intampinarea parintilor ce veneau de la sapa , era ;"Taticulet da-mi un frang" .se obisnuisera toata comunitatea ca eu ceream de la tatal meu seara de seara un franc , pe care uneori il primeam alteori nu ; era un leu de metal micut si frumos care pe semne imi indulcea clipele pentru ca imediat eram la cooperativa sa cumpar bomboane. Pare de neanchiput; dar erau frumoase acele clipe cand saream intr-un picoir de bucurie si ma simteam in siguranta alaturi de toti cei dragi. Timpul a trecut fara mila si zilele acelea au ramas simple amintiri , doar satul mai pastreaza in taina vremurile trecute de atunci pe care nu uit sa le caut in fiecare vara .

30.7.10

Zeita desculta


Cu pasi marunti merg pe cararea ce duce pe o strada anume, este strada unde se aduna copiii toti pentru a se juca. Tarana fierbinte patrunde prin sandalele gaurite si imi incalzeste talpa piciorului, si imi zic in gand ca ar fi bine sa ma descalt si eu asa cum sunt ceilalti copii. Ma aplec usor pentru a-mi desface cataramele de la sandale si prin minte imi trec mii de intrebari de ganduri frumoase copilaresti si dintr-o data ma cred o zeita . O zeita ce merge desculta prin iarba si prin tarana fina incinsa de soare care o mangaie si o arde la picioare; norocul meu este ca se mai gasesc si pietre care ma inteapa si ma aduc la realitate din visele mele copilaresti. Parul saten prins in mot imi cade pana sub urechi si imi cuprinde fata mica prelunga dandu-mi o alura putin mai matura decat realitatea ceea ce imi da putere sa cred ca sunt cineva , adica o zeita. Tunsoarea mea ii face pe cei din jur sa rada cu haz pentru ca fratele meu are grija sa ii anunte pe toti ca mamica ma tuns "castron"si ca aceasta m-a ciupit de ureche cu foarfeca pentru ca el se amuza tare mult pe chestia asta cu tunsul in familie.
Cu sandalele in mana dreapta arucate peste umar pasesc rar dar apasat precum un om puternic care se duce la lucru , spre locul unde jocurile au inceput deja si de unde se aud doar zgomote facute de copii, acel ceva care da frumusete vietii si care nu se vede. Ma intreb daca voi fi si eu primita in vreo echipa pentru ca nu prea sunt de seama lor si nu au nevoie de una ca mine care sai impiedice. Dar cu incredere ca voi fi acceptata in joc merg, sperand ca fratii mei vor fi cei care nu ma vor lasa deoparte; merg intracolo si bataile inimii le simt asa de tare parca vor sa-mi strapunga pieptul.
Si ajunsa la locul cu pricina ce credeti ca aud
_ "Da tu ce cauti aici ? dute acasa...te-a trimis mamica?"Artagoasa din fire dau raspunsuri rapide , spunandu-le ca am venit sa ma joc si ca daca nu ma vor acolo
_ "ma duc si va spun lui mamica, ca ma trimiteti acasa". Mamica fiind pentru noi cei trei copii "" litera de lege" si nu numai ,ci si pentru copiii vecinilor pentru ca ea are grija de fiecare sa-si primeasca gogoasa sau cana cu lapte . In momentul in care gogosile sfaraiau pe foc deja pe toti copii de la joaca ai apuca foamea si atunci ea devea mama pentru toti. Pai incearca cineva sa ai opuna rezistenta ? sau sa ai raspunda , vai si-amar de fundul aceluia, copii trebuie sa asculte parintii ; scurt si la obiect. de multe ori mamica sa scape de mine sa nu o mai zapacesc , ma trimitea la joaca, si eram nevoita sa-i caut asa ca; din grup vine o intrebare;
_La ce esti buna , la fuga? si raspunsul vine printre suspine..
_Sunt cea mai buna la fugit.
Atunci toata suflarea de pe ulita au hotarat ca se joaca "careu " Acest joc format din doua echipe ,nu conteaza din cate persoane este format ci doar sa fie numar egal , de o parte si de cealalta. Apoi se face pe pamant un careu cu laturi egale ,acesta are patru colturi si in fiecare colt stau cei care sunt la bataie , adica au puterea . In mijlocul careului intra rand pe rand cate un copil din echipa care este la porci adica cei mai slabi . Mingia mica de cauciuc se plimba de la unul la altul prin toate colturile pana il oboseste pe cel din mijloc si care trebuie lovit cu mingea. In cazul in care este lovit acesta iese afara , iar daca nu este lovit iese afara cel care a aruncat cu mingea ,si jocul se termina atunci cand sunt eliminati toti dintr-o echipa. Si iata-ma pe mine in formatia care eraa la "porci'", membri se aleg printr-o tehnica cu ascunsul paiului intr-una din maini la spate si care ghiceste il ia pe cel mai bun , asa ca eu am ramas la urma ; in concluzie nu ma vroia nimeni. Incepe jocul si ca ei sa fie siguri ca termina cu mine m-au bagat prima in joc, si de aici incepe adevarata mea stralucire de zana . Atat am alergat in careu ca nici eu nu mai stiam la cine era mingea dar eliminam unul cate unul. Mi se parea ca soarele se invarte deasupra mea si ca ma lumineaza numai pe mine ,simteam cum dansam prin mijlocul lor si rochita subtire de stamba sarea cat mai sus ,atingandu-mi picioarele mici si rapide. Eram fericita ,eram plina de viata, simteam cum totul era ca un glob de cristal in care ma vedeam doar pe mine , nici nu-mi trecea prin gand ce poate sa-mi ofere viata si ca totul va fi doar o tainica poveste.

Icoane primite in dar

Din copilarie am fost invatati ca trebuie sa avem credinta si ca in casa fiecarui credincios trebuie sa existe si o icoana. Eu am primit aceste icoane de la o persoana care banuiesc eu ca avea nevoie sa-l simta pe Dumnezeu cat mai aproape, daruindu-mi aceste frumoase icoane.

29.7.10

Amintiri din pod

Vremurile sau schimbat si in vesela tuturor a aparut doar farfurii si cani de portelan; dar mie mi-a venit un dor de castroanele vechi de pamant pastrate in pod de parintii nostri.


28.7.10

Obiecte care au vibratie



Imi place sa adun pietre si scoici ,imi place sa am in casa cani sau ulcele de pamant .Imi plc lucrurile romanesti pentru ca sunt frumoase si facute cu pasiune.Imi plce sa cred ca toate cerealele din sticluta cu sporul casei fac parte din bogatiile neamului nostru.

27.7.10

Coltul fermecat

Acest dulap face trecerea dintre apa si foc si eu il numesc "Altarul meu" , aici stau de vorba cu mine insumi , aici ma rog lui Dumnezeu si tot aici prepar mancarea care dupa cum am observat capata o energie adevarata. Puteti incerca , a va crea fiecare un coltisor sfant de unde lumina sa se imprastie in intraga casa pentru a crea energii pozitive.

23.7.10

Pasiuni 2

Cand timpul liber iti permite poti mazgali cateva foi de desen cum iti spune inima. Nu trebuie sa stii prea multe atata timp cat nu-ti ceri sa fii perfect, pentru ca nimic pe lumea asta nu este perfect.

"Am Invatat..."


Am invatat... ca nimeni nu este perfect....
Pana cand nu te indragostesti...
Am invatat ...ca viata e dura....
Dar eu si mai si!!!
Am invatat ...
ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi..
Acelea pe care le pierzi tu le prinde din zbor o alta
persoana..
Am invatat ca atunci cand porti pica si
amaraciune fericirea se duce in alta parte.
Am invatat...
Ca ar trebui mereu folosite vorbe bune...
Pentru ca maine poate va trebui sa le retragi..
Am invatat ca un suras e un mod economic
pentru a-ti imbunatati aspectul.
Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt....
Dar pot mereu sa fac cate ceva.
Am invatat....
ca atunci cand fiul tau
nou nascut iti tine degetul in micul lui
pumn..... s-a lipit de tine pentru toata viata.
Am invatat...ca toti
vor sa traiasca in varful
muntelui....Dar toata fericirea si
cresterea au loc in timpul urcusului.
Am invatat ....ca trebuie sa te bucuri
de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei..
Am invatat ....
ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii....
Cand sunt cerute si cand de ele depinde viata cuiva..
Am invatat ca, cu cat irosesc mai putin timpul...
mai multe lucruri reusesc sa fac.

22.7.10

Pasiuni....



Uneori cand sunt stari apasatoare si mintea nu vrea sa miste gandurile catre ceva frumos, ma amestec printre foi si acuarele. Incerc, si ma simt captivata; si uit ca ma apasa un gand sumbru si urat. Ma simt bine si ca sunt conectata la la o stare care nu pot sa o explic. Poate candva am fost un mic artist.

21.7.10

Amintirile raman...


Astazi am fost in parc unde imi petrec cateva ore pe zi , pentru sanatatea sufletului si pentru a fi cat mai aproape de natura . Acum ,simt nevoia de a ma relaxa si invat sa ma regasesc pe mine cea adevarta , precum sunt. Ani in urma radiam de frumusetea momentelor de viata si stiam sa ma bucur pentru orce scanteie care se transforma in bucurie. Cu timpul toate aceste trairi sau oprit din evolutie si am simtit cum ma afund in ceva fara de capat ,ca un tunel negru si fara de sfarsit.
De aceea dupa resuscitarea mea la adevarata legarura cu natura am inteles ca mai presus de toate este viata si ca nimic nu merita abandonat .
Clipele mele de liniste si fericire se desfasoara in parc printre copaci, este un singur coltisor care a pastrat cativa pomi fructiferi, printre care ma plimb si cu care vorbesc; in afara de aceasta m-am apucat de crengi si am cules corcoduse.
Mi-am amintit de vremea copilariei cand o zi intreaga umblam prin gradina si mancam tot felul de fructe de la vremea cruditatii si pana se coceau.
N-am putut sa rezist si am incercat a ma catara intr-un copac nu chiar ca pe vremuri , dar am simtit ca; copacul chiar mi-a dat voie sa ma inalt pe trunchiul sau si m-am simtit bucuroasa pentru aceasta .
Am cules cateva corcoduse si mi-am daruit cateva momente de inaltare a sufletului....
Ce pot face daca am crescut la tara ? de multe ori chiar ma gandesc ca poate am avut norocul sa simt vibratia naturii si chiar a sufletului ei care ne aduce momente de liniste si revenire la normal , la averatele valori ale acestei lumi....

19.7.10

Ganduri de vacanta!


In fiecare zi sper intr-o vacanta , care sa ma poata scoate din starea apasatoare in care ma aflu. Sunt clipe bune si frumoase in viata unui om si mai sunt si gropi prin care trebuie sa trecem pentru ca asa am ales. Toti suntem constienti cand gresim si unde gresim dar greu o recunoastem. Unii dintre noi avem mandrie si niciodata nu vrem sa recunoastem unde am gresit , dar uitam ca aceasta nu este o virtute ci este un pacat. Si uite asa ne ducem zilele din cauza nechibzuintei stand ; sau mai bine zis stand intr-o continua asteptare.
Poate astazi sau maine visul meu se va implini si voi fi in stare sa ma ridic din nou la inaltimi. Vara este deja pe la jumatate si imi doresc sa plec cat mai curand pe plaiuri de dor acolo unde sufletul ma indeamna sa merg. Deja in mintea mea sa format imagini preferate si ma vad pe meleaguri unde pasii copilariei m-au facut fericita si importanta pentru cei din jur. Cred ca am cazut in melancolie si nu vreau sa ma imbat cu apa rece.
Dar cui nu i s-a intamplat sa viseze cu ochii mintii? nu ar exista impliniri fara aceste vise , nu am mai fi noi cei de acum daca ochii mintii nu ar lucra si ar programa in viitor ceea ce avem de facut.
Acolo unde am crescut aerul este foarte curat iar linistea diminetilor iti canta pe la ureche....serile au un miros special de menta si cimbru amestecat cu mirosul de iarba si fan .
Totul pare din poveste si totusi este real , copacii sunt batrani si duc cu ei povesti vechi de cateva zeci de generatii. Asta imi place acolo departe ,copacii parca vorbesc despre trecut ,oamenii iti dau respectul cuvenit si bateriile se incarca automat. Sunt un alt om cand ma intorc , sunt eu cea de altadata care orice mi s-ar fi intamplat treceam cu fruntea sus peste tot , ca si cum era firesc.
Am sa strang in brate o mamica care niciodata nu si-a pierdut increderea, ca gandul ei poate face ceva bun pentru cei trei copii ai ei. Cat de curand vin la tine izvorul meu de energie !
Voi canta ca in copilarie ,

Melc melc codobelc ,
Scoate coarne bouresti ,
Si te duc la balta ,
Sa-ti dau apa calda
Si te duc la Dunare
Sa bei apa tulbure
Si te suie pe bustean
Si mananca leustean...

16.7.10

Sistemul diabolic.


Am inceput sa cadem precum spicele , am inceput sa ne rarim si nu pot sa inteleg de ce si in aceste momente suntem rai si cu suflet amar.
Inchid deschid televizorul si peste tot numai oameni fatarnici , oameni care scot vorbe miselesti si viclene pentru propria lor imagine si pentru propriul interes. Atata timp cat vor fi discutii contradictorii ssi vom arata cu degetul catre vecinul nimic nu va fi in folosul nimanui.
Astazi de exemplu pe un anume post nici nu merita sa-i spun numele era in studio o persoana care vorbea foarte frumos despre rolul mas- mediei, si facea o comparatie spunand; ca daca macar jumate din timpul pe care l-au acordat pentru discutii despre moartea Madalinei Manole sar fi alocat inainte de acest nefericit eveniment , pentru renasterea ei ca artist lasand-o sa inteleaga ca ea are inca treaba pe acest pamant si ca este importanta incontinuare poate ar fi fost inca in viata .
Printre altele acest domn facea referire ca nu se ofera publicului emisiuni de calitate din care acesta sa aiba de invatat ceva . Ce credeti ca a spus realizatoarea:
Suntem un post de stiri si ce sa facem noi acuma sa educam publicul?
Iar eu am sa spun asa ; publicul care ai priveste are deja o educatie si ca emisiunile tv. deformeaza si imprima un comportament neplacut tinerilor care sunt dornici de barfe mai ceva ca tata Marita de la radiosant.
Deci pentru interesul propriu, patronii sau realizatorii acestor emisiuni ne vor invata cum putem sa ne desfiintam ca natiune, cum putem sa ne injosim ca oameni si cum putem sa ne lovim pe la spatecu barosul.
Dar nu se intreaba cum anumite popoare au ajuns lideri mondiali, cum au reusit sa se dezvolte economic si cum toate capetele luminate de la noi din tara au fugit sa aduca prosperitate altor popoare. Am putea si noi sa ne schimbam perceptia despre viata , am putea sa ne intarim psihic si sa redobandim dorinta de munca , pentru a ajunge la progres.
Cine a creat acest sistem diabolic in care traim ?
Niste minti luminate dar pline de darul lacomiei , care au uitat masura , care incearca sa ne subjuge dorintelor lor urate furand tara cu acte in regula.
Pai cine a facut legile acestea cu doua taisuri? Ei si pentru ei . Ar trebui sa se uneasca femeile adevaraate sa formeze un partid , stiu sigur ca ele sunt mult mai bataioase si mai cinstite decat adunatura acesta de tradatori .

13.7.10

Stii unde locuiesc?


De aici vad si aud totul ... . Locuiesc langa un spital se zice ca-i de urgente dar cine poate sti , eu una am constatat pe pielea mea ca este spital pentru cei care au bani . Am intrat ametita si speriata de tot ceea ce mi se intampla dar am fost socata sa aud ca nu mai au locuri si pentru mine ,i-am rugat sa ma primeasca pe un scaun , pe jos ,dar nu i-am putut indupleca de nici o culoare . Cu toata ameteala mea m-am intrebat daca sunt imbracata prost ,daca par inculta ,daca pantofii mei de casa nu sunt frumosi si m-am mai intrebat de ce mi se intampla tocmai mie? si intradevar imi era rau . Cine s-ar duce la spital daca s-ar simti bine.
Am facut retur si am stat in pat facand tot felul de exercitii cu mintea pentru a ma restabili , si asa a trecut ziua , atunci mi-am zis in gand ;" ai vazut toanto ca aia de la spital au avut dreptate ? ca nu-i asa de grav ce ai. Si iata-ma dis de dimineata ies la plimbarea mea prin parc dar constat ca nu mai pot ajunge acasa, totul era in privirea mea ca un balon care se dilata si o stare de somnolenta imi aducea cascat dupa cascat si forta de a mai merge ma parasea, in final am ajuns acasa . Nu a trebuit sa bat la usa ca acesta sa deschis larg prabusindu-ma in bratele sotului meu care este de obicei pe aceeasi frecventa cu mine, tocmai de ceea m-am casatorit cu el. Din nou la spital , acolo aceiasi echipa de ieri m-au luat repede m-au asezat la tot felul de aparate mi-au umplut mainile cu perfuzii ,intr-un cuvant au gasit loc si pentru mine ,dar trebuia sa fiu dusa pe brate.
De undeva vine o intrebare " Imi pareti cunoscuta , a-ti mai fost pe la noi? " Cu lacrimi in ochi si vocea stinsa le-am raspuns; " da am fost ieri si nu aveati loc si pentru mine'"!! ce mai mi-au salvat viata ,cu greu dar asa este cand esti bine crescut, spun asta pentru ca astazi de exemplu o mare familie de romi sa instalat in curtea spitalului si este o galagie de se aude pana sus . Sunt veniti cu masina au cu ei si pleduri pe care dorm ce mai sau instalat ca la ei acasa
Si ma intreb oare de ce unii nu pot trece de poarta spitalului si altii deja dorm in curtea lor? A...am uitat sa va spun ca paznicii, pentru ca asa se spune pe romaneste sunt de la o firma anume si toti sunt din acelasi neam . Ma intreb iarasi oare proverbele romanesti mai au un sambure de adevar;
" Daca ai carte ai parte"
am constatat ca nu-i chiar asa !
Ti s-a intamplat sa astepti la usa cuiva si dupa aceea sa ti se spuna , veniti maine?

11.7.10

De ce se duc...precum cocorii


Ma cuprinde uneori tristetea si ma cufund in amintiri pana mai ieri uitate. Si totusi nu-i o tristete care doare e un soi de adiere de vant care imi mangaie mintea cu amintiri din viata si care imi fac placere de aceea le provoc. E un semnal ca anii au trecut ca m-am maturizat destul si ca printre toate cele experimentate pana acum am reusit sa ma cunosc indeajuns si sa incerc sa pot lustrui locurile ranite iar unde sunt goluri de nestiinta sa le umplu cu ceea ce se numeste credinta. Aceste sentimente m-au incercat de mai multe ori dar asa cum au venit tot asa de usor le-am indepartat, tinandu-le la distanta si considerand ca nu mai fac parte din viata mea. Dar anii au trecut si gandul de a-mi mai aminti vizual viata si persoanele care mi-au fost exemplu ma incercat si atunci mintea mea a acceptat sa vad cate ceva din tot ceea ce ma facut sa fiu astazi. Fiecare clipa de amintire aduce cu ea toate dorintele si aspiratiile care le aveam pe atunci. Oricat de multe sunt pe lumea asta nu le putem avea pe toate si in cazul in care le-am dobandi am fi perfecti, asa se spune dar nu prosperitatea ne face oameni cu caracter ci doar omenia este o mare calitate. Daca ar fi sa numar pentru mine mi-as atribui numai calitati chiar daca sunt constienta ca nu-i adevarat, si poate aici am gresit....sigur am gresit. Nu sunt singura care face acest lucru ,multi dintre noi isi atribuie calitati care nu le au si doresc ca totul sa fie perfect , dar de la dorinta si pana la implinire este un drum lung si greu de parcurs.. si totusi se mai poate indeparta din defecte sau din lipsuri. Uneori mi se pare ca este prea tarziu pentru orice as vrea sa fac, dar totusi amintirile ma fac sa ma ridic sa strig tare cat ma tin incheeturile_ " Eu sunt Trili , ma aude cineva?"Si mi-as dori ca acolo sus cineva sa-mi auda strigatul de disperare sau de bucurie si sa reverse asupra mea o frantura de lumina sa stiu ca am fost auzita. Cand toate acestea sunt taine ale sufletului meu si ceilalti nu pot intelege ca sunt suflete care vorbesc imi obosesc ochii si mintea ca nu pot sa ai conving ca dincolo de toate cele vazute este El Tatal meu care nu a incetat sa ma priveasca. Toti anii s-au scurs precum apa de ploaie dar amintirile au ramas nu au putut fi sterse de nimeni nici chiar de buretele negru si uracios care totdeauna vrea ca sa elimine bucati din filmuletul plin de bucurie . Sunt trairi imprimate in mintea de copil si care vor ramane la fel de frumoase si peste ani, si ma intreb de ce acum trec anii atat de repede .. cand imi doresc sa stea pe loc.Nu sunt in cautarea timpului pierdut ci sunt uneori in stare sa ma intorc in timp sa ma vad alergand in sanadalele cu cateva curele si imbracata in rochita de deftina cu flori care era daruita de bunica mea. Cum as putea uita cand totul pare ca seamana cu viata celor care m-au invatat atatea lucruri despre viata prin faptele si prin cuvintele lor. Niciodta nu am crezut ca voi gandi asa si nici nu am crezut ca ma voi regasi in cei care mi-au fost si imi sunt dragi. Fiecare vorba a lor imi este o lectie astazi!

10.7.10

Asculta , Priveste Si Simte !

Adevărata vindecare


Vindecările făcute de Mântuitorul au avut întotdeauna o îndoită lucrare: ridicarea trupului din neputinţa bolii şi luminarea sufletului prin vindecarea de plăgile apărute în urma păcatului. Sfântul Grigorie Palama prezintă acest aspect în mai toate omiliile care iau în discuţie pericopele evanghelice care descriu minunile Mântuitorului.

Omul este un întreg, iar vindecarea trupească nu are sens şi nu se împlineşte fără desăvârşita însănătoşire sufletească. Adesea, sfântul face referiri la faptul că Apostolul Pavel stăruie de multe ori asupra realităţii că trupul devine prin Botez "templu al Duhului Sfânt, care este în noi", "casă a lui Dumnezeu" şi că în acesta "locuieşte şi sălăşluieşte Dumnezeu". Un părinte atonit ne spune: "Prezenţa lui Hristos în lume uneşte pe Dumnezeul cel veşnic cu omul cel muritor. Cuvântul lui Dumnezeu, spune Sfântul Grigorie Palama, a luat trup din Născătoarea de Dumnezeu, întru totul curat de păcat, dar muritor şi pătimitor. Unirea ipostatică a celor două firi ale lui Hristos a avut ca rezultat înnoirea şi îndumnezeirea firii omeneşti. Firea omenească cea creată şi dumnezeirea cea necreată nu se confundă după fiinţă, unindu-se prin energiile dumnezeirii celei necreate. Astfel, firea omenească rămâne creată, în timp ce firea dumnezeiască are toate prin fire. Înnoirea ontologică a firii omeneşti devine accesibilă pentru fiecare om, prin harul Duhului Sfânt care acţionează în Biserică. Îndumnezeirea se referă la omul întreg. Omul întreg, ca existenţă psihosomatică, se uneşte şi se împărtăşeşte cu harul Duhului Sfânt şi devine "pnevmatikos", "zidire nouă": "trupul participă, într-o anumită măsură, la harul care lucrează conform duhului". (Triade 1,1,31).

"Omul duhovnicesc este compus din trei părţi: harul Duhului Sfânt cel ceresc, sufletul raţional şi trupul pământesc"

Harul Duhului Sfânt devine element component al existentei umane. Aceasta îl conduce pe Sfântul Grigorie la afirmaţia: "omul duhovnicesc este compus din trei părţi: harul Duhului Sfânt cel ceresc, sufletul raţional şi trupul pământesc" (Triade 1,1,43). Sfântul Grigorie Palama îşi fundamentează toată învăţătura lui despre om în teologia despre Hristos Dumnezeu-Omul. Aminteşte mereu de înălţimea demnităţii omului, fără să alunece în antropocentrism. Trupul omului este hărăzit să trăiască în comuniune cu Dumnezeu. De aceea, încă din viaţa aceasta este respectat ca "lăcaş al Duhului Sfânt", prin care se înnoieşte întreaga creaţie".

Spune Sfântul Grigorie Palama: "De aceea aşadar a venit pe pământ Fiul lui Dumnezeu, plecând cerurile şi s-a făcut Fiu al omului, şi acestea şi alte asemenea a spus şi a făcut, şi pătimind până la sfârşit a murit pentru noi şi a înviat şi iarăşi s-a înălţat la ceruri ca să ne facă pe noi cereşti, nemuritori şi fii ai lui Dumnezeu". "Încă din viaţa aceasta, arvuna bunurilor viitoare nu este primită doar de suflet, ci şi de trup, care merge împreună cu acesta pe calea sfinţirii. Cel care respinge acest adevăr respinge şi participarea trupului omului la fericirea veacului viitor. De aceea, dacă trupul este hărăzit să participe la bunătăţile Împărăţiei lui Dumnezeu, este firesc să nu fie exclus şi în viaţa aceasta de la împărtăşirea darurilor dumnezeieşti oferite sufletului". (Mantzaridis).

Nu vom putea şti poate niciodată de ce îngăduie Dumnezeu boala trupului. Cert este însă faptul că, deşi nu putem ignora importanţa vindecărilor trupeşti, nu putem nicicum despărţi de aceste vindecări realitatea sfinţirii omului întreg. Episodul vindecării celor doi orbi este grăitor: "Domnul le-a poruncit (orbilor) cu asprime să tacă şi să nu spună nimic despre cele întâmplate. Însă ei l-au vestit în tot ţinutul acela. Pe cât se pare, dacă nu le-ar fi poruncit să tacă, ar fi devenit propovăduitori ai lumii întregi. Dar chiar şi aşa, cu tot cu porunca dată lor de Domnul, nu s-au abţinut să alerge în împrejurimi şi să-l propovăduiască. Astfel, orbii nu au fost luminaţi numai în trupul lor, ci şi sufletele lor în chip desăvârşit au fost luminate."

Înnoirea nu se limitează doar la actul Botezului, ci este o lucrare care continuă toată viaţa

Cum poate fi aşadar transfigurată şi vindecată lumea pe care o considerăm prea adesea ruptă de realităţile unei astfel de teologii? Înnoirea personală este una din soluţiile proprii constituţiei actuale a lumii. Prin Botez şi asumarea deplină a acestuia, omul se înnoieşte şi devine el însuşi lucrător la vindecare, şi a sa, şi a lumii. Demersul nu este unul uşor, însă este încurajat unanim de Părinţi. Înnoirea noastră vizează nu doar sufletul sau trupul, şi nu accentuează vreo dihotomie în natura umană. Înnoirea nu se limitează doar la actul Botezului, ci este o lucrare care continuă toată viaţa, prin vieţuirea în Hristos şi prin împărtăşirea cu dumnezeiasca Euharistie. Sfântul Grigorie spune într-una din omiliie sale: Hristos "s-a alăturat nouă şi s-a făcut asemenea nouă după cum mirele miresei, făcându-se prin această schimbare a sângelui un trup cu noi". Lumina lui Hristos de la Schimbarea la Faţă i-a luminat pe ucenici exterior. Acum, prin unirea euharistică cu Domnul, se luminează totul în suflet, trupul participând din plin la această înnoire. Nu de o vindecare temporară duce lipsă lumea modernă. Nu are nevoie nici de o estetizare seacă, sau de luptă imposibilă şi surdă cu propriile incapacităţi seculare. Negarea relaţiei şi dependenţei de harul dumnezeiesc poate oferi extrem de slabe lumini şi reflecţii rezultate din părelnice capacitări de putere. În imaginaţia sa, omul are impresia că se poate substitui lui Dumnezeu, alcătuind lumi paralele, adesea mult mai atrăgătoare decât realitatea nu foarte comodă de zi cu zi. Evoluţia ştiinţei indică chiar saltul în necunoscutul tainelor naşterii vieţii prin simpla contribuţie mecanică a omului, eliminând astfel fobia dependenţei de vreun presupus Creator. Răstigniţi însă pe realităţile credinţei, vom avea cu toţii de dat un răspuns la modul în care am ştiut să ne înnoim şi să înnoim ceea ce ne înconjoară, acceptând activ vindecarea care vine de la Adevăratul Vindecător, şi nu din propriile iluzii: "În ziua cea nesfârşită a celei de-a doua veniri în slavă a lui Hristos, care va veni cu trup, toţi vor învia. Atunci şi trupurile celor lipsiţi de fapte bune vor învia, ca să fie date iadului cel veşnic, iar sufletele drepţilor vor învia ca să participe la nestricăciune şi la fericirea cea dumnezeiască. Numai aceia care au vieţuit în Hristos vor fi înălţaţi în nori ca să întâmpine pe Domnul în văzduh."

Copyright : Ziarul Lumina

6.7.10

Arhiducele Franz - Ferdinand si romanii ( 2 )

III. În primăvara anului 1908, cînd Miron Cristea a fost primit într-o primă audienţă de moştenitorul tronului, coaliţia guvernamentală a lui Wekerle organiza mari întruniri electorale în Transilvania. Istoricii maghiari au recunoscut faptul că, la Blaj, "cîţiva tineri români, refuzînd să se descopere la auzul cîntecelor kossuthiste, au fost bătuţi!". Bătaia aceasta, după cum se exprimau delicat autorii, s-ar fi redus "doar la cîţiva pumni amicali, repeziţi în spinarea flăcăilor români!".

Om de profundă moralitate, bun catolic şi cu simţul justiţiei, arhiducele s-a apropiat din ce în ce mai mult de românimea transilvană greu încercată, pe măsură ce informaţiile observatorilor neutri erau centralizate de cabinetul său militar. Atitudinea sa ostilă Budapestei avea să fie nutrită şi de afirmaţia unui oarecare Bresnitz, într-o lucrare publicată în 1905, la Leipzig, că ungurii fac eforturi sporite în vederea separaţiei, spre a întemeia un regat independent de Habsburgi - regat din care intenţionau să facă un instrument de supremaţie în Balcani. Franz-Ferdinand înfrunta, de data asta San-Stefaniană, obsesia permanentă a ungurilor de a conduce popoarele din bazinul dunărean, ale cărui caracteristici geo-politice - susţineau ei - ar sprijini teza hegemoniei maghiare. Ostilitatea lui faţă de aspiraţiile Budapestei l-a determinat pe autorul maghiar Oliver Otevényi să publice, la trei decenii după moartea ar-hiducelui, o carte de aproape patru sute de pagini, în care îl admonesta profesional pe fostul moştenitor de tron pentru sprijinul - de altfel, absolut platonic! - acordat românilor. (Va urma)
GEORGE SBÂRCEA

5.7.10

Arhiducele Franz - Ferdinand si romanii ( 1 )


I. Sentimentele filo-române ale arhiducelui de Habsburg, Franz-Ferdinand, au fost cunoscute de toţi ardelenii care, înainte de 1918, au avut un rol politic în viaţa provinciei.

Patriarhul Miron Cristea avea să-şi amintească emoţionat de audienţa din 1908 de la Belvedere, iar fruntaşii politici ai Transilvaniei, care au avut contacte cu moştenitorul de tron la Viena, au vorbit, nu o dată, despre proiectele arhiducelui privitoare la români. Franz-Ferdinand se declarase - încă din tinereţe - adversar al dualismului austro-ungar, socotindu-l o permanentă ameninţare pentru Austria. Presimţirile arhiducelui s-au adeverit în 1918, cînd ungurii au folosit prilejul pentru a se despărţi şi a răsturna dinastia, cu ajutorul căreia îşi salvează fiinţa naţională şi de la care îşi însuşiseră tehnica guvernării. În locul dualismului, Franz-Ferdinand urmărea crearea unei Austrii mari, idee preconizată şi de publicistul bănăţean Aurel Popovici. Ce loc urma să ocupe Transilvania în noul conglomerat de naţionalităţi stăpînit de Habsburgi? Concepţiile politice ale arhiducelui erau alimentate de ideile lui Aurel Popovici, prinţul fiind hotărît să alipească României toată Transilvania. Că puterea României întregite urma să fie utilizată în vederea hegemoniei austriece în Balcani era de la sine înţeles. Oricum, pentru românii asupriţi de maghiari, intenţia lui Franz-Ferdinand era un motiv întemeiat ca aceştia să se orienteze spre Viena. În situaţia lor dramatică, românii erau siliţi să se folosească din plin de simpatia ce le-o nutrea arhiducele. Împăratul era bătrîn, succesiunea la tron a lui Franz-Ferdinand părea apropiată, şi puţini prevedeau conflictul mondial care avea să sfarme cătuşele robiei şi să elibereze popoarele din centrul şi sud-estul continentului de supremaţia Budapestei şi a Vienei.
II. Cum se explică oare că moştenitorul tronului habsburgic, care trebuia să aspire firesc la îmbogăţirea monarhiei cu teritorii noi, susţinea din răsputeri necesitatea alipirii Transilvaniei la România? În Imperiul austro-ungar, Budapesta urma să-şi piardă hegemonia asupra minorităţilor etnice din monarhie: slavii aveau să primească autonomie, toate naţionalităţile fiind recunoscute ca individualităţi constituante ale statului. Ca om politic, Franz-Ferdinand a înţeles printre primii apartenenţa etnică, geopolitică şi economică a Transilvaniei la România. Că alipirea aceasta urma să se facă îndată după întronarea lui Franz-Ferdinand sau că avea să fie amînată pentru mai tîrziu, acest lucru nu-l vom afla niciodată. Cu toate cercetările pe care le-am întreprins ca diplomat, timp de mai mulţi ani, în arhivele de stat de la Viena, n-am izbutit să lămuresc acest episod, semnificativ şi încurajator pentru destinele Transilvaniei româneşti. Moştenitorul tronului cunoştea suferinţele românilor, ironizate şi contestate de mulţi istorici maghiari, între care şi Olivér Otevényi. Ei se mirau pînă şi de faptul că viitorul patriarh Miron Cristea - pe atunci asesor consistorial pe lîngă Mitropolia sibiană - îi declarase arhiducelui că românii "se identifică" pe deplin cu dinastia, de la care speră ameliorarea situaţiei lor politice, sociale şi economice, deşi - în perspectiva planurilor nutrite de Franz-Ferdinand - o asemenea declaraţie era firească, prinţul fiind convins că politica Budapestei faţă de românii din Transilvania trebuie fundamental schimbată, numeroase abuzuri ale administraţiei maghiare în Transilvania acuzînd procedeele barbare ale stăpînilor. (Va urma)

GEORGE SBÂRCEA

2.7.10

De ce trebuie sa ne rafuim intre noi?


Incepand de la cel mai mic sat pana la capitala rafuiala este o moda . Pe fiecare dintre noi ne intereseaza ce face X de ce are Y mai mult pamant sau case , de ce ? de ce ? Intrebari peste intrebari , si asta din cauza ca nu avem preocupari sau altceva mai bun de facut. In ultima perioada am cam urmarit televizorul, de care m-am plictisit asa de tare ca nu-mi vine sa-l mai deschid . Toti angajatii unor televiziuni nu fac decat sa atate lumea si invitatii intre ei . se poarta discutii haotice care nu duc la nimic bun . Mai cred de multe ori ca acestor realizatori li se impune acest tip de format al emisiunilor aproape de scandal sau de barfa. E foarte greu sa fim uniti sa invatam sa gandim cu totii aproape la fel, pentru binele nostru al tuturor. Nu a adus democratia nimic bun , ba din contra ne-a inrait, ne-a invrajbit ,si ne-a luat din legatura cu care fraternizam pana in 1989.
Aum cand a inceput lumea sa priceapa cat de cat ce se intampla parca se simte o boare de de intelepcciune si de deschidere la rampa de lansare. Dar ce pacat acum cand o jumatate de tara este sub noroaie cand credinciosul se roaga sa scape de furia apelor care este o provocare a rautatilor celor inbuibati, acum cand ne dam seama de tot acest timp pierdut in nestiinta si in rautate pare afi prea tarziu. Niciodata nu este prea tarziu ,poate din acest dezastru vor invata si bogatasii acestei tari ca sfarsitul nu vine cand vor ei , acesta este neprevazut pentru fiecare din noi. Ma uit si nu-mi vine sa cred cand un reporter il judeca pe un cetatean al Romaniei de ce asa si nu asa? Eu cred ca acesti copiii si-au uitat masura si nu vor sa-si intre in drepturile de reporter facandu-si meseria , ei devin justitiari ,devin absolutul cand au microfonul in mana. Nu au nici un drept de a judeca pe nimeni , ei trebuie sa se afle la locul potrivit in momentul potrivit pentru a relata adevarul. Dar saracul roman cand se vede filmat incepe sa stea la taclale mai ceva ca in zilele cu soare. Pacat ca sunt folositi pentru a intensifica cearta si ura in tara. Totusi suntem de aplaudat ca ne mobilizam foarte repede sa ajutam pe cei aflati la necaz. Seara de seara sa ne rugam pentru a indeparta tot ce este rau de la tarisoara noastra si pentru cei aflati in necaz.

De ce a disparut Chiorul ca magaru-n ceata ?

De ADEVĂRATUL SERVICIU ROMÂN DE INFORMAŢII

PE TRAIAN BĂSESCU L-A AJUNS BĂTAIA LUI DUMNEZEU: BOLNAVUL NAŢIONAL A PARALIZAT ŞI A FOST INTERNAT LA SPITALUL MILITAR - SECRETOMANIE MAI CEVA CA LA NASA, ÎNAINTE DE LANSAREA UNEI NAVE COSMICE! Surse din preajma Dictachiorului confirmă informaţiile conform cărora, miercuri după-amiază, Traian Băsescu a fost dus de urgenţă la Spitalul Militar Central. Imediat, SPP a instituit un control drastic al informaţiei, prin monitorizarea celor din preajma Bolnavului Naţional, inclusiv a telefoanelor angajaţilor din sistemul de pază sau care răspund de buna funcţionare a activităţilor din spital.

Conform ştirilor ajunse la noi din mai multe surse, firul evenimentelor pare să fie următorul: Începînd cu orele 15 ale zilei de miercuri, Băsescu a început să se vaite de dureri de cap, mult mai serioase decît de obicei, şi de faptul că se învîrte pămîntul cu el, indiferent de poziţia în care era (în picioare, pe scaun sau culcat). Totodată, în timp ce medicii se străduiau să-i administreze calmante, el a fost cuprins de accese violente de vomă, combinate cu o puternică erupţie de sînge pe nas. În aceste condiţii, în care criza părea mult mai gravă decît manifestările obişnuite, în jurul orelor 16,30, medicii SPP au luat hotărîrea ca acesta să fie transportat la Spitalul Militar, unde să fie supus unei investigaţii amănunţite. Conform informaţiilor iniţiale, medicii îl suspectau pe Matroz de un anevrism cerebral, cu atît mai mult cu cît, din punct de vedere fizic, părea paralizat (partea stîngă a corpului era amorţită total, gura i se strîmbase pe aceeaşi parte, într-un rictus neverosimil, iar picioarele nu le mai putea mişca deloc). Ţinînd cont de toate aceste simptome, mai mult decît alarmante, medicii SPP l-au suit în Salvarea specială a Serviciului, iar la Spitalul Militar a fost convocată (în secret) Comisia Medicală abilitată de Hotărîrea CSAT să ia decizii în astfel de situaţii de criză.
Această comisie l-a primit pe pacient în spital şi a decis efectuarea unei tomografii computerizate a cutiei craniene a pacientului. După analiza acestei tomografii, medicii au căzut de acord asupra tratamentului: perfuzii. Între timp, a ajuns la spital şi Maria Băsescu, care a anunţat-o şi pe fiica mai mare, Ioana, să se întoarcă repede în Bucureşti, dată fiind situaţia teribilă în care se află tatăl ei. Deşi informaţiile cu privire la această problemă vin foarte greu şi de multe ori deformate, din pricina secretomaniei instituite de fiecare dată în jurul acestei probleme, am aflat că situaţia medicală a Matrozului este departe de a fi stabilizată. Paralizia instituită la nivelul membrelor inferioare se menţine, iar medicii au hotărît păstrarea lui în stare de internare. În cursul serii, au fost convocaţi şi chemaţi de urgenţă în România 2 medici ai clinicii din Bologna (Italia).
Pe de altă parte, din raţiuni de securitate sau doar de manipulare a informaţiei şi de intoxicare (pentru a da impresia că Traian Băsescu a plecat din spital), la Vila Lac 2 a fost instituit un dispozitiv de pază special, coordonat de adjunctul SPP Alexandru Burian şi format din acele cadre considerate loiale, majoritatea membri ai celebrului Grup Zeus din interiorul SPP. Aceleaşi surse spun că toate cadrele din aparatul de pază au fost puse sub consemn special şi, deocamdată, nimeni nu intră sau nu iese din dispozitiv pînă la noi ordine. O altă componentă a procesului de manipulare a informaţiei la care cetăţenii României sînt supuşi o reprezintă comunicările oficiale care vin de la Cotroceni şi care acreditează ideea unui preşedinte bine, sănătos, în exerciţiul funcţiunii. Conform acestora, Pazvante Chiorul ar fi semnat, miercuri după-amiază, Decretele de promulgare a noilor Coduri de Procedură Civilă şi Penală, iar joi dimineaţă ar fi promulgat, prin Decret prezidenţial, alte două legi, una care ratifică un protocol încheiat de România privind conservarea biodiversităţii biologice şi o alta referitoare la o serie de reglementări în prestarea unor servicii pentru Agricultură. De asemenea, joi după-amiază, o maşină la volanul căreia părea a fi Băsescu a trecut pe Str. Radu Beller, din Capitală - era o sosie a lui, fiindcă are şi aşa ceva. O notă proastă pentru presă, în primul rînd pentru posturile de Televiziune, care dau imagini vechi cu Băsescu, unele de 5 ani, dar nu suflă o vorbă despre starea lui actuală. Ce fel de "Televiziuni de ştiri" mai sînt astea?

1.7.10

Suna , desteptarea!


Candva spuneam cam asa:
* Ei si ce daca e sfarsitul lumii, am sa mor dar stiu bine ca mi-am petrecut vacantele la mare. Deci gandeam atat de putin la ziua de maine si eram interesata doar de momentele care le traiam in bucurie, ceea ce nu se intampla astazi cand gandim la agoniseala pentru viitor. Pe atunci toata lumea vorbea de acest sfarsit adica in 2000, faceam calcule cati ani vom avea atunci si credeam ca este suficient pentru o viata. Si iata-ma astazi , trecuta de acest 2000 in care nu a fost sfarsitul lumii , a fost doar o schimbare ; intradevar acest an a fost o transformare a societatii , a noastra in general . Si zic; oricum ca nu m-am saturat de viata. Acest an a adus noi ferestre de vis pentru majoritatea si de implinire doar pentru o parte care au inteles gresit libertatea.
Aceasta mica parte sunt astazi in politica si ne-au imbrobodit ca existenta , ca natiune doar de dragul de a fi stapani in aceasta tara. Noi restul populatiei am ramas la fel de buni ,muncitori , ascultatori si ne lasam in mana acestora care nu ne aduc nimic bun decat interesele lor personale.
Acum in aceste zile auzim la tot pasul acelasi vorbe spuse de clarvazatori, ca in 2012 este sfarsitul lumii .
* Pamantul va trai vesnic ,vor fi miliarde de generatii care vor supravietui la fel ca noi la diverse schimbari care vor avea loc. La fel ca si in viata fiecaruia si tara va trece prin anumite cicluri care la sfarsitul lor vor aduce transformari. Cred ca majoritatea se vor intoarce la credinta si vor intelege ca indiferent cate palate vor avea tot in pamant vom ajunge. Nu vreau sa fiu Bacovia dar sincera sa fiu in unele momente ale vietii l -am recitit . Am trecut de 2000 voi trece si de acest prag 2012 si tare as vrea sa vad o schimbare in bine , sa fim asa cum am mai fost , asa cum parintii nostri erau si asa cum ne-ar sta bine noua romanilor. Prin credinta incredere ,ganduri bune si curate vom face Rromania , o oglinda a sufletelor noastre. nu cred ca visez , si chiar daca as visa stiu bine ca visele pot deveni realitate!