30.7.10

Zeita desculta


Cu pasi marunti merg pe cararea ce duce pe o strada anume, este strada unde se aduna copiii toti pentru a se juca. Tarana fierbinte patrunde prin sandalele gaurite si imi incalzeste talpa piciorului, si imi zic in gand ca ar fi bine sa ma descalt si eu asa cum sunt ceilalti copii. Ma aplec usor pentru a-mi desface cataramele de la sandale si prin minte imi trec mii de intrebari de ganduri frumoase copilaresti si dintr-o data ma cred o zeita . O zeita ce merge desculta prin iarba si prin tarana fina incinsa de soare care o mangaie si o arde la picioare; norocul meu este ca se mai gasesc si pietre care ma inteapa si ma aduc la realitate din visele mele copilaresti. Parul saten prins in mot imi cade pana sub urechi si imi cuprinde fata mica prelunga dandu-mi o alura putin mai matura decat realitatea ceea ce imi da putere sa cred ca sunt cineva , adica o zeita. Tunsoarea mea ii face pe cei din jur sa rada cu haz pentru ca fratele meu are grija sa ii anunte pe toti ca mamica ma tuns "castron"si ca aceasta m-a ciupit de ureche cu foarfeca pentru ca el se amuza tare mult pe chestia asta cu tunsul in familie.
Cu sandalele in mana dreapta arucate peste umar pasesc rar dar apasat precum un om puternic care se duce la lucru , spre locul unde jocurile au inceput deja si de unde se aud doar zgomote facute de copii, acel ceva care da frumusete vietii si care nu se vede. Ma intreb daca voi fi si eu primita in vreo echipa pentru ca nu prea sunt de seama lor si nu au nevoie de una ca mine care sai impiedice. Dar cu incredere ca voi fi acceptata in joc merg, sperand ca fratii mei vor fi cei care nu ma vor lasa deoparte; merg intracolo si bataile inimii le simt asa de tare parca vor sa-mi strapunga pieptul.
Si ajunsa la locul cu pricina ce credeti ca aud
_ "Da tu ce cauti aici ? dute acasa...te-a trimis mamica?"Artagoasa din fire dau raspunsuri rapide , spunandu-le ca am venit sa ma joc si ca daca nu ma vor acolo
_ "ma duc si va spun lui mamica, ca ma trimiteti acasa". Mamica fiind pentru noi cei trei copii "" litera de lege" si nu numai ,ci si pentru copiii vecinilor pentru ca ea are grija de fiecare sa-si primeasca gogoasa sau cana cu lapte . In momentul in care gogosile sfaraiau pe foc deja pe toti copii de la joaca ai apuca foamea si atunci ea devea mama pentru toti. Pai incearca cineva sa ai opuna rezistenta ? sau sa ai raspunda , vai si-amar de fundul aceluia, copii trebuie sa asculte parintii ; scurt si la obiect. de multe ori mamica sa scape de mine sa nu o mai zapacesc , ma trimitea la joaca, si eram nevoita sa-i caut asa ca; din grup vine o intrebare;
_La ce esti buna , la fuga? si raspunsul vine printre suspine..
_Sunt cea mai buna la fugit.
Atunci toata suflarea de pe ulita au hotarat ca se joaca "careu " Acest joc format din doua echipe ,nu conteaza din cate persoane este format ci doar sa fie numar egal , de o parte si de cealalta. Apoi se face pe pamant un careu cu laturi egale ,acesta are patru colturi si in fiecare colt stau cei care sunt la bataie , adica au puterea . In mijlocul careului intra rand pe rand cate un copil din echipa care este la porci adica cei mai slabi . Mingia mica de cauciuc se plimba de la unul la altul prin toate colturile pana il oboseste pe cel din mijloc si care trebuie lovit cu mingea. In cazul in care este lovit acesta iese afara , iar daca nu este lovit iese afara cel care a aruncat cu mingea ,si jocul se termina atunci cand sunt eliminati toti dintr-o echipa. Si iata-ma pe mine in formatia care eraa la "porci'", membri se aleg printr-o tehnica cu ascunsul paiului intr-una din maini la spate si care ghiceste il ia pe cel mai bun , asa ca eu am ramas la urma ; in concluzie nu ma vroia nimeni. Incepe jocul si ca ei sa fie siguri ca termina cu mine m-au bagat prima in joc, si de aici incepe adevarata mea stralucire de zana . Atat am alergat in careu ca nici eu nu mai stiam la cine era mingea dar eliminam unul cate unul. Mi se parea ca soarele se invarte deasupra mea si ca ma lumineaza numai pe mine ,simteam cum dansam prin mijlocul lor si rochita subtire de stamba sarea cat mai sus ,atingandu-mi picioarele mici si rapide. Eram fericita ,eram plina de viata, simteam cum totul era ca un glob de cristal in care ma vedeam doar pe mine , nici nu-mi trecea prin gand ce poate sa-mi ofere viata si ca totul va fi doar o tainica poveste.

2 comentarii:

Aris spunea...

refugiu pentru vreme rea, copilaria... nu se trece pe langa ea, ne confundam cu ea , o facem icoana si cautam refugiu in amintirea ei...

C T spunea...

Sunt uneori clipe de refugiu , bine zis.