Astazi am fost in parc unde imi petrec cateva ore pe zi , pentru sanatatea sufletului si pentru a fi cat mai aproape de natura . Acum ,simt nevoia de a ma relaxa si invat sa ma regasesc pe mine cea adevarta , precum sunt. Ani in urma radiam de frumusetea momentelor de viata si stiam sa ma bucur pentru orce scanteie care se transforma in bucurie. Cu timpul toate aceste trairi sau oprit din evolutie si am simtit cum ma afund in ceva fara de capat ,ca un tunel negru si fara de sfarsit.
De aceea dupa resuscitarea mea la adevarata legarura cu natura am inteles ca mai presus de toate este viata si ca nimic nu merita abandonat .
Clipele mele de liniste si fericire se desfasoara in parc printre copaci, este un singur coltisor care a pastrat cativa pomi fructiferi, printre care ma plimb si cu care vorbesc; in afara de aceasta m-am apucat de crengi si am cules corcoduse.
Mi-am amintit de vremea copilariei cand o zi intreaga umblam prin gradina si mancam tot felul de fructe de la vremea cruditatii si pana se coceau.
N-am putut sa rezist si am incercat a ma catara intr-un copac nu chiar ca pe vremuri , dar am simtit ca; copacul chiar mi-a dat voie sa ma inalt pe trunchiul sau si m-am simtit bucuroasa pentru aceasta .
Am cules cateva corcoduse si mi-am daruit cateva momente de inaltare a sufletului....
Ce pot face daca am crescut la tara ? de multe ori chiar ma gandesc ca poate am avut norocul sa simt vibratia naturii si chiar a sufletului ei care ne aduce momente de liniste si revenire la normal , la averatele valori ale acestei lumi....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu