Vara arzatoare la tara si pe campul ce se desira la margine de sat pana la poalele dealurilor pline de vita de vie. Lanuri intregi de porumb asteapta sa fie sapate de mana omului harnic si gospodar care zi de zi cu sapa in spate si tosca cu mancare pleaca spre postata ce ai revine familiei din neam in neam , pentru ai da viata prin roadele sale ce aduc multumire si care asigura mamaliga de baza intr-o familie. Cu trupul istovit de oboseala se intorc parintii in cete de la munca campului si totul pare ca la plecare ,se aud zgomote si voci razand , ca si cum truda lor nici nu exista. La intoarcere acasa toti uita de oboseala si intra in cea dea doua runda de munca in curte cu animalele si cu pasarile, dar totul este ceva firesc iar pe noi copiii ne umple bucuria ca suntem din nou impreuna cu parintii ce ne ocrotesc. Seara vine pe indelete si o umbra deasa se lasa peste sat , miresme de flori in amestec de lemne arse la plita din bucatariaa de vara se ridica deasupra satului si arome amestecate de mancare se duc pana in vecini. Ulcele de pamant sunt umplute cu laptele de la vacuta blanda care stie foarte bine ca noi o iubim fiindca ea ne daruieste hrana din plin pentru existenta noasrta . Nu toata lumea poate creste o vacuta asa ca noi suntem mai norocosi , dar nu uitam niciodata ca avem si vecini care li se umple fata de bucurie cand peste gardul din spatele casei sunt strigati pentru a primi portia preferata de lapte. Seara sa instalat si se aud doar greierii taraind cantecul lor stiut iar in- spre cer se ridica un sunet ascutit semn ca se ascut sapele. Rand pe rand se inmultesc zgomotele de ciocan ,care raspandesc inspre cer cantare de lauda pentru clipa minunata de viata , multumindu-i divinitatii pentru ca sa mai incheiat o zi. Linistea noptii se aseaza precum roua pe iarba si trupurile obosite isi gasesc odihna pentru o noua zi de munca laa camp. Dis de dimineaata se aud zgomote in curtea plina cu pasari si fiecare isi cauta de atributiile sale pentru ca toate sa fie sfarsite in scurt timp , casa poata pleca la camp. Cateva vorbe in soapta se aude de la geam semn ca a sosit timpul de plecare si ca suntem singuri si sa ne purtam de grija pana seara. Ziua incepe zgomotos , pentru ca niciunul dintre noi nu vrea sa faca ceea ce spune altul asa ca fiecare face ceea cei place dar pe primul loc este joaca ; ce griji , ce ganduri ,nu exista asa ceva suntem copiii si credem ca momentul este cel mai important si restul nu este interesant sau nu ne apartine.
Pamantul da roade dar nu da bani imediat ,este ceea ce eu nu stiam la vremea aceea si imi amintesc cu drag ca prima mea vorba care o spuneam cand ieseam in intampinarea parintilor ce veneau de la sapa , era ;"Taticulet da-mi un frang" .se obisnuisera toata comunitatea ca eu ceream de la tatal meu seara de seara un franc , pe care uneori il primeam alteori nu ; era un leu de metal micut si frumos care pe semne imi indulcea clipele pentru ca imediat eram la cooperativa sa cumpar bomboane. Pare de neanchiput; dar erau frumoase acele clipe cand saream intr-un picoir de bucurie si ma simteam in siguranta alaturi de toti cei dragi. Timpul a trecut fara mila si zilele acelea au ramas simple amintiri , doar satul mai pastreaza in taina vremurile trecute de atunci pe care nu uit sa le caut in fiecare vara .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu