III. În primăvara anului 1908, cînd Miron Cristea a fost primit într-o primă audienţă de moştenitorul tronului, coaliţia guvernamentală a lui Wekerle organiza mari întruniri electorale în Transilvania. Istoricii maghiari au recunoscut faptul că, la Blaj, "cîţiva tineri români, refuzînd să se descopere la auzul cîntecelor kossuthiste, au fost bătuţi!". Bătaia aceasta, după cum se exprimau delicat autorii, s-ar fi redus "doar la cîţiva pumni amicali, repeziţi în spinarea flăcăilor români!".
Om de profundă moralitate, bun catolic şi cu simţul justiţiei, arhiducele s-a apropiat din ce în ce mai mult de românimea transilvană greu încercată, pe măsură ce informaţiile observatorilor neutri erau centralizate de cabinetul său militar. Atitudinea sa ostilă Budapestei avea să fie nutrită şi de afirmaţia unui oarecare Bresnitz, într-o lucrare publicată în 1905, la Leipzig, că ungurii fac eforturi sporite în vederea separaţiei, spre a întemeia un regat independent de Habsburgi - regat din care intenţionau să facă un instrument de supremaţie în Balcani. Franz-Ferdinand înfrunta, de data asta San-Stefaniană, obsesia permanentă a ungurilor de a conduce popoarele din bazinul dunărean, ale cărui caracteristici geo-politice - susţineau ei - ar sprijini teza hegemoniei maghiare. Ostilitatea lui faţă de aspiraţiile Budapestei l-a determinat pe autorul maghiar Oliver Otevényi să publice, la trei decenii după moartea ar-hiducelui, o carte de aproape patru sute de pagini, în care îl admonesta profesional pe fostul moştenitor de tron pentru sprijinul - de altfel, absolut platonic! - acordat românilor. (Va urma)
GEORGE SBÂRCEA
Copyright Tricolorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu